Acum s-a dovedit cât de obosit este marele PSD. Vorbesc de PSD-ul lui Ciolacu, nu de cel pe care lumea îl știa de niște ani. Forța lui s-a înmuiat ca o clătită scoasă prea devreme din tigaie. Îi tremură și genunchii, ba și coatele par să îi zdrăngăne când trebuie să ridice mâinile și să voteze curățenia din propria ogradă.
Fără ajutor de la unii și alții, partidul lui Marcel Ciolacu era să cadă pe scări și să se facă de basm în fața celor care cred că le-ar putea rezolva problemele.
Îl va lua cu sughiț
Amenințarea cu moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Orban a fost la un pas de a rămâne în faza asta. De amenințare, adică. O punea Marcel Ciolacu în cui, la grinda casei, și cu ea afurisea pe toți liberalii care nu vor să plece de la Guvernare. O înfășura pe încheietura mâinii și, la fiecare trei cuvinte de duh în Parlament, mai trăgea din șiragul de mărgele al mătăniei și își încheia rugăciunea cu „să vă văd pe jos, mânca-v-ar moțiunea!” Pentru un bun și drept credincios ca el, finalul n-ar fi fost chiar după cum zic canoanele, dar Orban nu vrea să cadă. Iar lui Ciolacu, sărac cu duhul și cu multe alea de partid, nu-i rămăsese vreo altă cale. A vrut să depună moțiunea de cenzură încă dinainte de intrarea lui în partid, dar sorții i-au fost mereu potrivnici.
Nu mai devreme de azi dimineață țipau televiziunile că gata, moțiunea ia vacanță. Nu avea Ciolacu voturi precum nici acum nu are credibilitate. Și atunci, pe cine să „moționezi” dacă nu te bagă lumea în seamă? Rămăsese bietul om cu moțiunea scrisă, corectată și repetată cu glas tare în fața oglinzii, și cam atât. În ultima clipă i-a venit Ponta în ajutor, care Ponta a zis că el și ai lui o votează. Nu așa, pe ochi frumoși, ci să facă și ei ceva împreună, să dea bine la popor și la televizor. Să se ajute la alegeri, să bage și Victoraș niște oameni colo și pe dincolo. Nu întreb ce urmărește Ponta, se vede cu ochiul liber. Întreb doar ce a făcut Ciolacu de când a zis că dă el cu moțiunea în nasul liberalilor? Câți a atras de partea lui încât să nu-l lovească sughițul înaintea moțiunii? E bine, trăiască și înflorească! Mai încolo sigur îl va lua cu „hâc”.