Revenit la putere, Donald Trump promite o nouă abordare americană a lumii. Ca și în 2017, el a criticat dur politica externă a predecesorului său și a anunțat diferențe majore de priorități.
Joe Biden s-a angajat ferm să sprijine Ucraina, să apere Taiwanul din punct de vedere militar, să îndeplinească angajamentele Statelor Unite privind schimbările climatice și să pună democrația în centrul politicii externe, notează Foreig Affairs. A subliniat beneficiile alianțelor cu SUA și amenințările pe care China și alte puteri revizioniste le reprezintă pentru ordinea globală.
Trump, pe de altă parte, pune sub semnul întrebării necesitatea de a continua să ajute Ucraina, refuză să protejeze Taiwanul, minimalizează schimbările climatice și deprioritizează promovarea democrației și a drepturilor omului.
Prezintă adesea aliații SUA drept profitori care se îmbogățesc sub umbrela americană. Noul președinte își va petrece cu siguranță primele săptămâni în funcție emițând ordine executive și alte directive menite să inverseze vizibil agenda lui Biden.
Totuși, între cele două administrații va exista mult mai multă continuitate decât pare. De la o administrație la alta – chiar și dintre cele atât de diferite precum cele ale lui Biden și Trump – politica externă este ca un iceberg: doar partea vizibilă atrage cea mai mare parte a atenției.
Puncte în comun
În 2021, Biden a promis să fie tot ceea ce Trump nu a fost. A reintrat în acordul climatic de la Paris, a subliniat importanța NATO și a asigurat aliații că „America s-a întors”.
Cu toate acestea, documente-cheie emise în timpul primului mandat al lui Trump au caracterizat China și Rusia drept concurenți strategici ai Statelor Unite, o încadrare pe care Biden a îmbrățișat-o.
Biden a menținut tarifele impuse Chinei în era Trump și a extins controalele privind transferurile de tehnologie care au început sub Trump. A executat acordul de retragere din Afganistan negociat între echipa lui Trump și talibani, a rămas în afara acordului nuclear cu Iranul și, la fel ca Trump, dar spre deosebire de Barack Obama, a oferit ajutor guvernului din Ucraina.
Biden a încercat să prelungească acordurile Abraham, un succes-cheie al politicii externe a erei Trump în Orientul Mijlociu, și, în timp, a încercat să facă din Arabia Saudită un aliat al SUA în cadrul tratatului.
Cele două administrații cu greu ar fi putut fi mai diferite în stil și retorică. Dar în esența politicilor lor, a existat mai multă continuitate decât ar fi putut aprecia un observator ocazional.
QUAD, dialogul de securitate cvadrilateral între Australia, India, Japonia și Statele Unite – care a fost stabilit în 2007, reînviat de Trump și modernizat de Biden – va dăinui, la fel ca și pactul AUKUS de partajare a tehnologiei de apărare între Australia, Regatul Unit și SUA.
Abordarea viitoarei administrații față de Israel va fi probabil similară în linii mari: sprijin militar și atacuri diplomatice la Națiunile Unite și în alte părți.
Strategii constante
Biden și Trump împărtășesc, de asemenea, o preocupare pentru un protecționism economic care combină tarifele, dispozițiile „Buy America”, înlocuirea importurilor, relocalizarea producției interne și scepticismul față de acordurile comerciale multilaterale.
Trump a emis dictate de politică externă prin intermediul rețelelor de socializare, renunțând la consultarea și consensul internațional, dar însăși administrația Biden a anunțat controale la exportul tehnologiei în China fără acordul partenerilor americani.
Trump va aduce schimbări, uneori dramatice, în politica externă americană. Însă aceste schimbări vor reprezenta doar o fracțiune din total.
Stabilitatea intereselor și valorilor americane, rolul Congresului și realitățile lumii de astăzi vor necesita strategii constante. Deși este hotărâtă să inverseze abordarea lui Biden, viitoarea echipă ar putea fi surprinsă să afle cât de multe au în comun cele două administrații.