Unde conduce Marea Britanie post-Brexit, UE așteaptă pe locul doi. Cel puțin, aceasta este părerea unor oficiali britanici care se felicită pentru reacțiile rapide ale Londrei la războiul din Ucraina.
În cele două luni de la atacul forțelor lui Putin, Marea Britanie a căutat să joace un rol principal în eforturile de a ajuta Ucraina în lupta sa – trimițând arme, luând o linie dură în ceea ce privește exporturile de combustibili rusești și acționând pentru eliminarea tarifelor de import pentru mărfurile ucrainene.
Scepticii susțin că unele dintre măsurile luate premierul Boris Johnson sunt doar o manevră de a obține laude pentru Brexit. Londra nu a reușit să instituie imediat un sistem de ajutorare a refugiaților ucraineni disperați și a avut nevoie de timp pentru a sancționa oligarhii ruși.
În alte domenii, Marea Britanie a fost mai rapidă în luarea deciziilor cheie, în timp ce țările Uniunii Europene –ca de obicei – se străduiesc să ajungă la acorduri între ele. Demersul britanic de a reduce tarifele vamale, de exemplu, a fost un precursor al propunerii UE de a face același lucru.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski l-a lăudat pe Johnson pentru că „ajută mai mult” decât alți lideri – și a condamnat membrii UE care s-au împotmolit în probleme cruciale, cum ar fi reducerea dependenței față de petrolul și gazele rusești.
Miniștrii se felicită singuri, notează Politico. Secretarul pentru comerț internațional, Anne-Marie Trevelyan, o „brexistă”, a declarat că guvernul a redus tarifele pentru Ucraina prin intermediul acordului de liber schimb cu această națiune devastată de război, o decizie care ar fi fost imposibilă înainte de Brexit.
Anand Menon, șeful grupului de reflecție „U.K. in a Changing Europe, spune că este logic ca un guvern britanic post-Brexit să spere să ia fața UE într-un moment de criză. „Politica Brexitului a însemnat că Londra a vrut să iasă în evidență și să fie văzută. Are un punct de vedere politic de demonstrat”.
Dar nu toată lumea este atât de impresionată. Boris Johnson a dus mai multe bătălii politice interne și se confruntă acum cu acuzații că se folosește de Ucraina pentru a distrage atenția de la propriile sale probleme.
Când vine vorba de perspectiva de la Bruxelles, diplomații UE sunt defensivi. Unul a susținut că „bunăstarea economiei ucrainene nu depinde de tarifele britanice”, în timp ce blocul european a discutat despre reducerea barierelor comerciale cu Ucraina încă dinainte de război, lăsând Marea Britanie să ajungă din urmă.
Rămâne de necontestat faptul că ucrainenii au o mare satisfacție pentru răspunsul britanic, alimentat sau nu de Brexit.
Pentru Bate Toms, de la Camerele de Comerț britanico-ucrainene, Brexitul a permis Regatului Unit să reducă tarifele, să accelereze livrările de arme către Ucraina și să acționeze mai rapid decât UE în ceea ce privește combaterea combustibililor fosili ruși.
„Marea Britanie este acum din nou în rolul său istoric de a proteja Europa de cucerire, eliberată de necesitatea de a se înțelege în cadrul UE”, a declarat Toms. „Din punct de vedere istoric, ducele de Marlborough, ducele de Wellington și Winston Churchill au salvat Europa de ea însăși, iar Marea Britanie are din nou acest rol.”
O sa se aleaga praful si pulberea de Perfidul Albion. Daca as fi in locul romanilor din Insule, as fugi cat mai repede de acolo, de teama sa nu ajung hrana pentru pesti. De fapt, nicaieri nu te vei mai simti in siguranta, poate cu exceptia Elvetiei si a Noii Zeelande.
Englezii si amerlicanii cei mai periculosi de pe planeta o sa vina tavalugul si peste ei