S-a acoperit țara de șuvoaie. Case și acareturi luate de ape, animale duse de viitură, recolte distruse, sere scufundate, poduri și podețe distruse, oameni izolați și speriați, tot ce era mai rău și mai urât s-a întâmplat. Bătrâni neputincioși care plâng pe marginea drumului, rămași doar cu hainele de pe ei. După două zile, au primit un bax de apă. Mâncare? De mâncare nu i-a întrebat nimeni. Sunt imaginile care, de peste o săptămână, fac turul televiziunilor. Le-au văzut și miniștrii, și premierul și capii partidelor din coaliție. Le-au văzut degeaba, pentru că ciclonul abătut asupra țării nu era prins în planul de guvernare, nici în cel cu reziliența și redresarea și nici în cel cu reclădirea României.
Firesc ar fi fost ca guvernul să-și mute birourile în zonele calamitate, printre sinistrați. Doar așa s-ar putea vedea proporțiile dezastrului și s-ar face mai repede planuri de salvare și ajutorare. N-a ajuns niciun ministru în teritoriu, nici măcar pentru o îmbărbătare adresată năpăstuiților. Să iasă din birouri pentru a socoti la fața locului cum să mute o așezare într-o zonă mai înaltă, ce diguri să construiască sau cum se devieze cursul apelor nărăvașe? Cum să iasă, nu vedeți că plouă?
Pe Iohannis l-ați văzut?
Omniprezentul Cîțu când e vorba de campania pentru șefia PNL nu s-a mișcat un centimetru din Palatul Victoria pentru a vedea efectele viiturilor sau a gândi soluții. S-a plimbat, însă, unde interesul liberal i-a dictat. Între 12 oameni izolați pe o insuliță în mijlocul râului și nevoia de a lua niște voturi în plus pentru președinția PNL a primat a doua variantă. S-ar fi dus și pe insuliță, cred eu, dar ce garanție avea el că sinistrații sunt liberali? Așa că a preferat să meargă într-un județ apropiat, la o întâlnire în care a trasat sarcini privind strategia alegerilor. În traducere liberă, l-a umplut pe Orban de respect și ironii răsuflate. A făcut campanie, s-ar zice, pentru că la asta se rezumă turneul electoral. Laudă de sine, bălăcăreală și glume de partid la care nu râd nici retardații.
L-am luat peste picior pe Victor Ponta, când, la alte inundații, trecea pe ulițele satului cu câțiva demnitari, într-o barcă trasă de pompieri. Spectacol grotesc, e drept, dar Ponta s-a arătat la față măcar. L-am înjurat pe Băsescu la fiecare deplasare la Mărăcineni, unde supraveghea construcția podului luat de ape. Ne exaspera la fiecare apariție cu sfaturile și indicațiile, de parcă România avea un singur obiectiv, construcția podului. Pe Iohannis l-ați văzut undeva?
Un premier mesianic
Ca întotdeauna în momentele delicate pentru România, Klaus Iohannis a dispărut. Nu a transmis niciun mesaj de mobilizare pentru autorități sau de încurajare a celor loviți de soartă. Nu a mai chemat guvernul la Cotroceni, din două în două zile, să întrebe ce a rezolvat, dacă oamenii au unde să doarmă, au ce să mănânce, le e frig sau sunt speriați Nu s-a dus la „românii lui” să-i îmbărbăteze sau să-și manifeste compasiunea pentru necazurile suferite. Dacă ar fi fost Ziua Mondială a Ploii poate ar fi transmis un mesaj înregistrat, dar așa, ce să le spună? Nici partidele politice nu au excelat. USR PLUS nu are treabă cu dezastrul produs de ciclon. Preocuparea neomarxiștilor, progresiștilor sau cum le-o mai spune este educația sexuală. Trebuie introdusă mai repede în școli, indiferent câte uragane se abat asupra României. Iar PNL, bietul de el, nu-și mai vede capul de atâtea probleme. Să-l dărâme pe Orban, să-l aducă șef pe Cîțu sau pe altul? Adevărul e că au dreptate. Cicloane vor mai veni, dar pe un Cîțu mesianic nu se știe când vom mai pune mâna.
