Peste trei săptămâni ne vom afla în fața celei mai mari maimuțăreli politice din ultimii 30 de ani. Se vor mima democrația, respectarea Constituției, respectul față de națiune și niște alegeri despre care, ulterior, se va spune că au fost libere. În egală măsură, se va mima grija față de sănătatea populației și față de dorințele ei de a deveni prosperă, modernă și europeană. Căci numai alegerile ne pot băga modernitatea și europenismul în case. Și nu oricare, ci doar cele în urma cărora să câștige liberalii.
Maimuțăreala trebuie să aibă loc cât mai repede. În caz contrar, rezultatele pe care mizează liberalii se vor duce la vale, conform previziunilor unor specialiști care detestă să-și prezinte produsul la televizor pentru a fi comentat de un Mihai Gâdea sau alții ca el.
Spectacol de adormit vigilența
În ziua de 27 septembrie, data alegerilor, televiziunile se vor întrece în a ne spune că ne vor ține la curent, minut de minut, cu tot ce se întămplă în țară la secțiile de votare. Sute de camere, armate de reporteri, zeci de comentatori, analiști și politologi vor completa decorul pentru a ne convinge că guvernul liberal este capabil de performanțe democratice. Că este în stare să organizeze alegeri din care să câștige cel mai bun. Nu, nu va câștiga cel mai bun, asta este de la sine înțeles, va câștiga doar cel care va strânge cele mai multe voturi, ceea ce nu înseamnă, întotdeauna, și că ar fi cel mai bun. De ce este nevoie de acest specatcol de grandomanie din partea Puterii și de miorlăiturile de adulație ale unora care își imaginează că sunt ziariști? Pentru că Guvernul vrea să-și sărbătorească fastuos rezultatele pe care se dă de gol că le știe dinainte. Nu cred că poate contra aceste intuiții, totul este aranjat de așa natură încât să câștige, majoritar, oamenii Puterii. Sigur, oricând se poate vorbi despre schimbări ca făcând parte dintr-un joc democratic al politicii, dar Puterea nu poate spune și către cine i se îndreaptă politica.
Celălalt a făcut ceva?
O săptămână din campanie deja a trecut. Nu s-a simțit nimic. Cândva, alegătorii se întâlneau cu preferatul lor, rezonau la idei comune, dezbăteau și își făceau planuri. Acum, nimic. Sau aproape nimic. Bine gândită starea asta de alertă, să nu ne adunăm mai mulți de nu știu câți la vreo întâlnire cu viitorul primar, că imediat ne vine și ideea s-o punem de-un marș și de-o revoltă sonoră sub geamurile Guvernului. Furăm, pe apucate, vreo informație despre ce ar vrea să facă primarul, dacă va fi ales. Mai multe afli din ziare sau de la știrile de seară al vreunei televiziuni care e săracă în subiecte.Sunt și dezbateri, cărora nu am înțeles de ce li se spune electorale. Fiecare vorbește despre politica partidului lui, despre strategiile pe care acesta le are pentru a câștiga alegerile. Mai toți abordează subiecte generoase, care au făcut deliciul alegătorilor și în anii precedenți. A câștigat primarul ăla, dar alegătorii au rămas cu deliciul scurgându-li-se printre degete. Acum vine altul care ia subiectul de la zero, îl bruftuluiește pe cel dinaintea lui, deși știe că nici el nu va face nimic. Ce va face el pentru oameni? Da’ ce, celălalt a făcut ceva?
Nu e pentru oameni
Fiecare candidat vrea ceva frumos pentru orașul sau comuna lui, în cazul în care câștigă. Unul promite alei în parc, altul un festival de ziua satului sau gard viu pe marginea islazului. Să fie frumos, dom’le, iar frumos, de regulă, înseamnă să-i iasă și lui ceva. Sau măcar să fie făcut de firmele pe care le conduce din umbră sau împreună cu niște consilieri care fac opoziție de ochii lumii. Câți consilieri au venit, în mandatul care s-a epuizat, cu propunerea de a construi măcar o școală la doi ani? Sau o creșă? Sau un centru cultural în exclusivitate pentru pensionari? Mi-am adus aminte, mult încoace, până în anii ’80, la fiecare intersecție mai măricică, în mai toate orașele mari, găseai măcar o cișmea sau o fântână publică la care să-ți stingi setea. Nu cred că mai sunt cinci în fiecare oraș. Luați la mână proiectele din primăriile în care USR s-a opus cu vehemență la orice inițiativă. Sau proiectele pe care liberalii le-au blocat fără a pune ceva în loc. Ceea ce promit acum în campanie și unii și alții nu are legătură cu politica pentru oameni. Ci doar cu partidele pe care le reprezintă. Alegerile par a-și fi schimbat sensul. Sunt doar pentru ei, nu pentru oameni.
