Guvernul României stă să cadă pentru că președintele țării are o ambiție ieșită din comun – refuză ieșirea la pensie, după două mandate și 10 ani de conducere, și vrea în continuare să joace un rol important în aparatul de stat. De fapt, Klaus Iohannis, așa cum ne-a obișnuit, nu este interesat neapărat de un post activ, care să necesite muncă și efort de orice fel, el vrea doar să se bucure de prerogative apropiate de cele avute le Cotroceni. Iar PNL este pârghia care trebuie să-i asigure ani de bunăstare și siestă.
Dar, asta e ceea ce vedem din afară. În culise, însă, intrigile sunt mult mai puternice, se vorbește pe la colțuri de acapararea totală a puterii de către o mână de oameni. Și, atenție, nu-i vorba de obiective de moment, ci planul urmărit se întinde pe mai mulți ani.
Ca să-și atingă obiectivul, acești indivizi sunt dispuși să facă orice, inclusiv să arunce România în haos. Politic, fiindcă economic, deja suntem! S-a încercat și social, ce-i drept, dar n-au reușit, românii dovedind că rămân, totuși, un popor unit, chiar dacă unii invadatori continuă să ne zugrăvească în diferite culori; „ciuma roșie” o avem, oare ce urmează?
Tot tam-tam-ul văzut în ultimele zile să fie pentru un simplu post de senator? Nu, am mai scris, e prea mic deranjul. Și este prea mare orgoliul prezidențial! Atunci? Dacă Iohannis urmărește, de fapt, să ajungă premier sau șef la Senat? O rocadă pe modelul Putin – Medvedev, de ce nu?! Imposibil? Nimic nu-i imposibil azi, cu atât mai puțin „mâine”; totul depinde de negocierile cu „partenerii strategici”, să fim bine înțeleși, și, punctual, de promisiunile făcute de tabăra interesată să preia puterea.
Klaus Iohannis poate fi cel mult un Vladimir Putin într-o versiune nereușită. Dar, „Național” este în măsură să dezvăluie ce se discută prin birourile Cotrocenilor, anume că președintele urmărește, de fapt, o schimbare a legislației, care să-i permită să mai candideze, peste cinci ani, pentru un nou mandat. Cu un om loial lăsat în locul său și având controlul asupra Guvernului, ar fi de încercat. Putin a făcut-o, în Rusia, iar recent s-a întâmplat și în Uzbekistan.
Totuși, nu putem întreba decât un singur lucru – păi, chiar așa a ajuns România?! Suntem, de fapt, Românistan doar pentru că vrea un anumit personaj, care nu înțelege că trebuie să ia gheara de pe țară, să o elibereze din mrejele intereselor personale și de grup?!
Rocada Iohannis – Ciucă, pe modelul Putin – Medvedev, s-ar face cu un scop clar: modificarea legislației astfel încât mandatul președintelui să fie prelungit la 6 sau chiar 7 ani și, în plus, extinderea numărului de mandate prezidențiale, limitate la două în momentul de față.
În Ungaria, îl avem la putere de vreo 20 de ani pe Viktor Orban. S-a vorbit în Occident de dictatură, dar nimeni n-a putut schimba nimic, iar actualul premier maghiar este în continuare primit în liga celor mari, ba, mai mult, are și un cuvânt important de spus. În Franța, Macron este de neclintit, conduce țara deși nu are nicio majoritate în Adunarea Națională de ceva timp.
De ce n-ar veni și România la această masă, a autocraților din Occident?
Dar, până să-și aranjeze ploile, președintele Klaus Iohannis trebuie să facă în așa fel încât să găsească vreo 300.000 de euro, cât a decis miercuri, definitiv, Înalta Curte de Casație și Justiție că trebuie să înapoieze statului român. Este vorba despre banii din chirii încasați ilegal de către familia prezidențială. La suma inițială de 260.000 de euro se adaugă penalități și taxe și vorbim, astfel, de 300.000 de euro. Banii vor fi recuperați de ANAF. Decizia ÎCCJ a venit în cel mai nepotrivit moment pentru șeful statului, dar fix când românii aveau nevoie să afle cine-i conduce și ce fel de om este președintele țării.
Ce înseamnă „trântirea” Guvernului înainte de alegeri?
La momentul de față, coaliția de guvernare mai funcționează din inerție, dar chiar și așa unii par că s-au săturat să mai fie la butoane. Este cazul lui Nicolae Ciucă, liderul PNL, care dă senzația, prin tot ce face/spune că nu-și mai dorește să fie implicat într-o coabitare cu social-democrații. Liberalii vorbesc din ce în ce mai tare despre ieșirea de la guvernare. Se rupe coaliția pentru propășirea lui Klaus Iohannis?! Foarte bine, să se rupă, măcar așa românii vor vedea cine a vrut să semene dezordine în țară, că (încă) nu putem vorbi de război civil, suntem departe de America, totuși!
Cât a fost premier, Ciucă a înțeles ce important este pentru București și imaginea sa să demonstreze Vestului că reprezintă un cap de pod al intereselor NATO în regiune; SUA n-au cerut decât stabilitate politică, seriozitate și forță în asumarea deciziilor capitale care trebuie luate. Ce face PNL în momentul de față este un joc extrem de periculos, care riscă să spulbere poziție câștigată de România până acum.
Ciucă și PNL amenință că vor aduna toată „Dreapta” în jurul lui Iohannis, ca și cum ar avea un proiect politic pregătit, o alternativă la ce oferă adversarii. Despre care „Dreaptă” discutăm? Liberalii se duc să bată tot la ușa șmecherilor din USR, se întorc la alde Drulă și ceilalți combinatori, care își țin buzunarele larg deschise?! Dacă-i scuturi puțin pe unii din „Dreapta” asta, nu scoți un specialist, dar la mișmașuri sunt experți, au în conducere numai ași pe ciordeală!
PNL s-a pus scut în fața intereselor obscure ale clanului „iohanniștilor” și asta s-ar putea să însemne câteva procente pierdute la alegeri. Românii nu au uitat filmul „Toți prietenii președintelui”, iar acum abia așteaptă să ștampileze câteva „review-uri”!