Planul C al războiului lui Putin: “ce-ar fi dacă”

Rusia a început războiul cu Ucraina. Și dorește să îl încheie într-un mod favorabil regimului  de la Moscova. Nu merge așa.

Ianuarie 2023 a venit cu știri despre scăderea prețului gazelor în Europa la nivelul de dinainte de război, ceea ce a marcat eșecul Planului B al lui Putin. Și niciunul dintre planurile sale nu a avut în spate un raționament militar.

„Putin nu este un comandant-șef. Planul A a însemnat să pună rapid mâna pe o parte din Ucraina. Armata a fost folosită ca o amenințare, nu ca o forță reală, de unde și marile pierderi ulterioare”, subliniază politologul Vitali Ciarușin. Conceptul lui Putin de război perpetuu a fost dezvoltat pentru a lupta cu Occidentul, „Occidentul colectiv”, așa cum se spune la Kremlin.

După ce a eșuat Planul A,  Putin a dezvoltat rapid Planul B: să înghețăm Europa prin tăierea aprovizionării cu gaz. Odată ce vor îngheța, europenii vor cere ca guvernele lor să nu mai susțină Ucraina și atunci ne putem întoarce la Planul A.  Socoteală greșită: scăderea prețurilor la gaze a îngropat planul B, la fel cum lupta ucrainenilor a îngropat rapid planul A.

Și acum vedem planul C, care este unul tradițional rusesc. Numele său este „ce-ar fi dacă”. Ce se întâmplă dacă democrații pierd alegerile în SUA și Trump oprește orice sprijin pentru Ucraina? Dacă prețurile la gaze cresc din nou vertiginos și Europa își oprește sprijinul acordat Ucrainei? Dacă ucrainenii se satură de război și îl înlătură pe Zelenski? Multe lucruri se pot întâmpla dacă așteptăm. Această abordare reflectă perfect caracterul ineficient al guvernului de la Moscova.

Putin pariază pe așteptare și pe răbdarea poporului rus. Mașina de propagandă a Kremlinului poate face din orice sat ucrainean capturat o altă mare victorie. Aceasta este agenda Rusiei. Dar poporul  s-a cam săturat de carne de tun și îndoctrinare.

După eșecul Planului A, Occidentul a început să își mărească ajutorul militar și financiar acordat Ucrainei. Urmărind modul discursului politic occidental, asistăm la schimbarea de la „Rusia nu trebuie să câștige” la „Ucraina trebuie să câștige”, ajungând în final la „Ucraina trebuie să își elibereze toate teritoriile”.

Faptul că Rusia folosește termenul de  „operațiune militară specială” subliniază caracterul său de așteptare. Scopul lui Putin este de a oficializa status quo-ul, de a păstra unele teritorii ucrainene și de a aduna resurse pentru o nouă încercare.

Interesant este că nici Rusia, nici Ucraina nu au declarat război. Nicio țară nu folosește acest termen în documentele juridice oficiale. La 24 februarie 2022, Ucraina a declarat legea marțială și mobilizarea generală pentru 90 de zile, prelungind acest statut juridic de atunci încolo. Atât din punct de vedere militar, cât și legal, Ucraina răspunde Rusiei, unde războiul nu a fost niciodată declarat.

Indiferent de statutul juridic declarat oficial, în Ucraina avem un război real. Declararea unui război înseamnă că trebuie să îl câștigi. În caz contrar, ai mai mult spațiu pentru manevre politice. Deși eliberarea tuturor teritoriilor, inclusiv a Crimeei, pare o victorie decisivă pentru Ucraina, aceasta nu va fi o victorie în războiul care nu a fost niciodată declarat. Rusia se va întoarce pentru Crimeea și Donbas.

Puterilor occidentale le scapă din nou un fapt: soldații ruși vor să supraviețuiască, iar comandanții lor la fel. Ar putea părea surprinzător, dar toate războaiele Rusiei din ultimii 200 de ani dovedesc că, după aproximativ 2,5 ani, țara are întotdeauna nevoie de resurse suplimentare, care vin de obicei din Occident.

Putin nu trebuie lăsat să facă alte planuri pentru războiul din Ucraina, iar Occidentul trebuie să ia o poziție fermă și să îl oprească.