Pe de o parte, vina o împarte cu Iohannis. Aș zice că în mod egal. Pe de altă parte, a acceptat să fie paratrăsnetul acestuia, luând asupra lui toate neghiobiile debitate de președinte. S-a ajuns la situația aberantă în care nu mai știi dacă nu cumva Iohannis este purtătorul de cuvânt al PNL, iar Orban un prezentator de știri care citește de pe prompter ce s-a mai discutat la Cotroceni. Și dacă lucrurile ies rău, cine răspunde?
Desigur, Constituția îi dă dreptul lui Iohannis să aibă câte consultări vrea cu Guvernul. Numai că acestea au devenit un spectacol desuet, din care să rezulte numai cine e stăpânul. Miniștrii se perindă la Cotroceni în pâlcuri de doi, trei, însoțiți de premier și, până să plece, Iohannis deja iese la declarații să ia caimacul. Or asta nu înseamnă altceva decât că deciziile îi aparțin în totalitate, guvernanții chemați acolo având rol de decor. Și atunci, pe cine învinovățești dacă ceva nu merge bine?
Recital de minciuni
Totul e făcut parcă să încurce și mai tare lucrurile. La începutul crizei sanitare, Iohannis declara că virusul se manifestă ca o răceală. După o zi sau două, ne asigura că nu trebuie să avem motive de îngrijorare, căci România este foarte bine pregătită și a luat toate măsurile necesare. Măsuri la nivel național împotriva unei banale răceli? E de râsul curcilor. Imediat a venit și Orban cu declarații liniștitoare. Spitalele au tot ce le trebuie, dezinfectanți, mănuși și măști de protecție, combinezoane și tot ce se mai cere. A fost o minciună la fel de mare ca Revoluția de la 1989. România nu avea nimic, era complet nepregătită. Pleca la război cu nădragii în vine. Chiar premierul a recunoscut-o, când declara că PSD a lăsat rezervele goale. Nu poți să-l tragi pe Iohannis la răspundere că a mințit, el minte și când spune „dragi români”. Dar pe Orban, care i-a ținut isonul? Din interese pe care toată lumea le-a aflat în scurt timp, e vorba de alegerile anticipate, ambii au lăsat însă România de izbeliște. Pentru sincopa creată atunci în protejarea populației, cine răspunde? Cu Iohannis ne-am lămurit. Dar cu Orban cum rămâne?
E bine, dar ne e rău
Vreme de câteva săptămâni, în România zilelor de început al crizei s-a intrat fără control. Un milion și jumătate de oameni fără testări la frontiere, fără măsuri minime de siguranță. Primele patru termoscanere au apărut abia după o lună, de bine ce zicea Orban că suntem bine pregătiți și să nu ne impacientăm. Apoi, în scurt timp, s-a văzut și efectul „celor mai bune măsuri luate de Guvern pentru combaterea pandemiei”. Spitalele, începând cu cel de la Suceava, au devenit focare de coronavirus. În mai, medicii încă nu aveau combinezoane de protecție, făcând improvizații din saci de plastic. De ce să ne mirăm acum că ne sufocă numărul tot mai mare de cazuri, cât timp pandemia nu a fost ținută vreodată sub control? Priviți statisticile întocmite după comunicatele Grupului de Comunicare Strategică. O scădere cu 10-15 cazuri față de ziua precedentă nu înseamnă că pandemia a dat înapoi. Tot ce e minus se regăsește peste câteva zile, pentru că cifrele sunt manipulate de câte ori este nevoie. Cu excepția câtorva oameni, foarte puțini, nu cred că știe cineva care este numărul real de îmbolnăviri. Și nici numărul deceselor care au legătură directă cu Covid, căci una e să mori de Covid, și cu totul altceva este să mori cu Covid.
Poporul e de vină
Acum, numărul de îmbolnăviri joacă o sarabandă uluitoare. Unde până în ajun de alegeri Orban dădea asigurări că totul este sub control, că nu există riscuri de îmbolnăvire, dintr-o dată situația a devenit alarmantă. Nicio vorbă despre eșecuri în gestionarea crizei, despre măsuri aiuristice, despre bâlbâieli între prostie și amatorism. De vină este poporul care nu stă cu masca pe față, care s-a destrăbălat în concedii, pe terase și în cârciumi. În starea de urgență, întinsă pe două luni, au fost luate cele mai severe măsuri. Și ce dacă, virusul nu știe să citească ordonanțe militare date ca Puterea să-și arate mușchii umflați. Acum, povestea o ia de la capăt. Patrule de poliști îmbrăcați civil vor să împânzească orașele și să-i vâneze pe cei care nu poartă corespunzător masca. Guvern cu creier obosit, ce și-a pierdut busola realității. Câtă minte trebuie să ai pentru a crede că turnând amenzi cu nemiluita învingi pandemia? Sau trebuie refăcut mormanul de bani din amenzile vechi, anulate? Pe Orban nu-l întreabă nimeni unde sunt cele 2.000 de ventilatoare cu care s-a lăudat. În cele șapte luni și jumătate de când guvernează câte paturi noi de terapie intensivă a dotat? De asemenea, nu îl întreabă câți medici noi ATI au fos pregătiți în plus pentru a face față noului val. În țara aceasta, nimeni nu îl trage la răspundere pe premier?
