Ordinea internațională bazată pe reguli, condusă de SUA, a murit odată cu cea de-a doua inaugurare a lui Donald TrumpNăscută odată cu atacul japonez asupra Pearl Harbor la 7 decembrie 1941, ordinea internațională bazată pe reguli, condusă de SUA, a murit odată cu cea de-a doua inaugurare a lui Donald Trump.
Președintele a susținut îndelung că această ordine dezavantajează America, împovărând-o cu povara de a supraveghea globul, relatează Foreign Affairs. „Ordinea globală postbelică nu este doar depășită”, a declarat secretarul de stat Marco Rubio în cadrul audierii sale de confirmare în Senat. „Este acum o armă folosită împotriva noastră”.
Puterea face dreptate?
Scepticismul lui Trump cu privire la sprijinul acordat de SUA Ucrainei și Taiwanului, dorința sa de a impune tarife vamale și amenințările sale de a recuceri Canalul Panama, de a absorbi Canada și de a achiziționa Groenlanda arată limpede că are în vedere o revenire la politicile de putere și la sferele de interes ale secolului al XIX-lea, chiar dacă nu își încadrează politica externă în acești termeni.
Deși era Pax Americana descurajat comunismul și a generat prosperitate globală, a plantat și semințele propriei distrugeri cu mult înainte de ascensiunea lui Trump.
Orgoliul american a dus la războaie costisitoare și umilitoare în Afganistan și Irak, iar criza financiară din 2008-2009 a distrus încrederea în competența guvernului și în recomandările sale. Se poate înțelege de ce unii americani ar putea crede că țara lor s-ar descurca mai bine într-o lume diferită, în care puterea face dreptate.
Statele Unite ar părea să aibă o mână puternică într-o astfel de ordine – comandă cea mai mare economie a lumii, cea mai capabilă armată și, fără îndoială, cea mai puternică poziție geografică.
Admirația puterii fără constrângeri
Xi Jinping și Vladimir Putin au resimțit mult timp Pax Americana pentru că le-a limitat ambițiile geopolitice. Cu toate acestea, au învățat să lucreze împreună pentru a contracara influența SUA, în special în sudul lumii. Și Trump îi consideră acum un fel de colegi, nu aliați precum Shigeru Ishiba din Japonia, Emmanuel Macron din Franța sau Keir Starmer din Marea Britanie.
Trump îi denunță în mod regulat pe acești aliați pentru că profită de generozitatea SUA, dar l-a salutat pe Putin ca fiind „puternic” și ”inteligent” pentru că a invadat Ucraina, iar pe Xi pentru că este „excepțional de genial” în controlarea cetățenilor chinezi cu o „mână de fier”.
Prin laudele la adresa acestor autocrați, Trump își dezvăluie admirația singulară pentru liderii care exercită puterea fără constrângeri – chiar și pentru cei care sunt în mod activ ostili intereselor Statelor Unite.
Și se simte confortabil în ceea ce privește degradarea alianțelor postbelice care se extind în sfere de interes ale Rusiei și Chinei. De exemplu, el a pus la îndoială în mod repetat valoarea NATO (a cărei extindere o acuză de declanșarea invaziei Rusiei în Ucraina) și a amenințat cu retragerea trupelor americane din Coreea de Sud.
Pe plan economic, la fel cum Putin a folosit petrolul și gazele Rusiei pentru a intimida Europa, iar Xi a manipulat exporturile și importurile Chinei pentru a constrânge țări precum Australia și Japonia, Trump favorizează utilizarea tarifelor pentru a forța corporațiile naționale și străine să își relocalizeze producția în Statele Unite.
Aliații Statelor Unite trebuie să recunoască faptul că Pax Americana s-a încheiat și a revenit epoca politicii puterii. Singurul lucru pe care Trump îl înțelege este puterea.
