Paradoxul puterii americane

După toate aparențele, Statele Unite sunt într-o situație dezastruoasă. Două treimi dintre americani cred că țara  se află pe un drum greșit.

Încrederea publică în guvern a scăzut de la 40 % în 2000 la doar 20 % în prezent. Polarizarea Congresului a atins cel mai înalt nivel de după Reconstrucție, iar amenințările cu violența la adresa politicienilor au crescut vertiginos, potrivit Foreign Affairs. Donald Trump s-a confruntat cu două tentative de asasinat în drumul său spre Casa Albă.

Unii analiști compară Statele Unite cu Uniunea Sovietică în ultimii săi ani – o gerontocrație fragilă care putrezește din interior. Alții susțin că se află în pragul unui război civil.

Dar această disfuncționalitate incontestabilă a avut un efect remarcabil de redus asupra puterii americane, care rămâne rezistentă și, în unele privințe, chiar a crescut.

Cota de bogăție a națiunii este la fel de mare ca în anii 1990, iar controlul său asupra arterelor globale – energie, finanțe, piețe și tehnologie – s-a consolidat.

Pe plan internațional, Statele Unite câștigă aliați, în timp ce principalii săi adversari, China și Rusia, sunt din ce în mai izolați. Inflația, datoriile masive și productivitatea scăzută rămân preocupări serioase, dar  pălesc în comparație cu  dificultățile economice și demografice care afectează alte țări.

Dominație din diviziune

Acesta este paradoxul puterii americane: Statele Unite sunt o țară divizată, percepută ca fiind în declin, dar rămân în mod constant cel mai bogat și mai puternic stat din lume, lăsând în urmă concurenții.

America este o citadelă economică, plină de resurse și binecuvântată de granițe oceanice care o protejează de invazie, conectând-o în același timp la comerțul mondial. Spre deosebire de rivalii săi, ale căror populații sunt în scădere, Statele Unite se bucură de o forță de muncă în creștere, susținută de niveluri ridicate de imigrație.

Și, în ciuda blocajului politic de la Washington, sistemul descentralizat conferă putere unui sector privat dinamic care adoptă inovații mai rapid decât concurenții săi.

Aceleași puncte forte creează și două vulnerabilități majore. În primul rând, adâncesc prăpastia dintre centrele urbane prospere și comunitățile rurale în dificultate, intensificând disparitățile economice și alimentând polarizarea politică.

În al doilea rând, izolarea geografică și bogăția favorizează un sentiment de detașare față de afacerile globale, ceea ce duce la subinvestiții cronice în capacitățile militare și diplomatice.

Tensiunea între detașare și angajament  are ca rezultat un internaționalism gol în care SUA încearcă să conducă pe scena mondială, dar adesea nu dispun de resursele necesare pentru a-și atinge pe deplin obiectivele, alimentând involuntar conflicte costisitoare.

Dacă Statele Unite reușesc să își echilibreze ambițiile cu resursele sale și să elimine diviziunile interne, nu numai că și-ar putea păstra puterea, dar ar putea contribui și la o ordine mondială mai stabilă. În caz contrar, paradoxul puterii americane ar putea într-o zi să dărâme totul.