În timp ce pe la Ceatalchioi oamenii vorbesc despre cum or să vină americanii să-i apere de dronele rusești, Putin și Erdogan au bătut palma la Soci într-o înțelegere peste capul României cu privire la următoarele evenimente care se pregătesc în regiunea Mării Negre. Turcia este membru NATO, da, pe hârtie, căci în realitate încă o dată ni s-a arătat ce legătură de nezdruncinat există între „Țar” și „Sultan”. Relația celor doi nu confirmă așteptările Occidentului, dimpotrivă. Vedem cimentarea unui model de cooperare construit pe interese reciproce, respect și recunoașterea politicilor externe independente, precum și a autonomiei strategice a celuilalt.
Ca de obicei, România bâjbâie pe frontul diplomației, iar în zilele când soarta lumii se decide (de la reuniunea BRICS la summit-ul G20 via întâlnirea Putin-Erdogan, de la Soci) este trimisă să caute resturile dronelor rusești prin stuful din Delta Dunării.
Clasament în geopolitică: 1. Bani, 2. Interese, 3. Bani
Au trecut 10 luni de la ultima întrevedere Putin – Erdogan (la Astana, în octombrie 2022), o pauză nefiresc de lungă având în vedere torentul de evenimente geopolitice (vitale, multe) care au avut loc între timp.
Să recapitulăm, pe scurt, pentru o mai bună înțelegere a situații: de când cei doi șefi de stat s-au văzut în Kazahstan, Moscova și-a consolidat controlul asupra regiunilor anexate din Ucraina, așa-zisul acord de tranzit al cerealelor (proprietatea coloșilor americani din agribusiness) prin Marea Neagră a picat, securitatea în regiunea Mării Negre s-a dus naibii (cam de când SUA i-au băgat în cap lui Zelenski că poate lua înapoi Crimeea) și, mai presus de toate, Erdogan și-a asigurat un alt mandat de președinte.
Cât a fost în campanie electorală, dar și imediat după, când a luat primele decizii (unele pro-Vest, despre care Național a scris), Erdogan a depus eforturi ca să repare gardul rupt dintre el și Occident. Mai întâi, și-a dat acordul ca Suedia să intre în NATO, apoi și-a exprimat public solidaritatea cu Ucraina, îmbrățișându-l pe Zelenski, pentru ca cireașa de pe tort să fie eliberarea comandanților Batalionului Azov, aflați în regim deschis de detenție la Istanbul.
Dar, cine a crezut că s-a rupt lanțul de iubire între Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdogan, înseamnă că nu știe nimic despre geopolitică și strategii. Relația Turcia – Rusia este fortificată de ecuațiile personale dintre Putin și Erdogan, doi conducători realiști desăvârșiți, cu interese comune, în care primează dorința de a contesta dominația americană.
Limbajul corpului când Putin și Erdogan s-au salutat la Soci a confirmat că nu există nicio schimbare în verva relației interpersonale dintre cei doi. Ambii au zâmbit, dând mâna cu detașare, dar în același timp arătând lumii o notă de prietenie. Chiar la început, președintele rus i-a sugerat oaspetelui său să stea câteva zile în vacanță în stațiunea de la Marea Neagră.
Ca o paranteză, Erdogan a zis că a venit cu treabă, dar cuvântul „vacanță” rostit de Putin și-a găsit ecou la București, al nostru președinte ciulind urechile când a auzit că-i rost de-o plimbare.
Rusia și Turcia nu se iubesc, dar în același timp înțeleg că se pot ajuta reciproc și exact asta fac. Putin l-a liniștit pe Erdogan asigurându-l că oferta Rusiei de a crea un „hub energetic” global în Turcia rămâne în picioare și se va materializa în curând.
Mai mult, folosindu-se de Turcia (poarta de intrare/ieșire din Marea Neagră), Rusia a anunțat că va exporta cereale gratuite către șase națiuni africane cu ajutorul Qatar și, evident, al „Înaltei Porți”. În prezența lui Erdogan, Putin a anunțat: „Livrările vor începe în următoarele două săptămâni”. Liderul de la Istanbul a girat că va ridica barierele de pe Bosfor și Dardanele pentru exportul grânelor rusești. Șah-mat la propaganda occidentală, lăsată încă o dată în ofsaid.
La scurt timp după „ghiuleaua” trasă de la Soci, Bucureștiul s-a blocat pentru un flecușteț de summit organizat ca să-i spoiască imaginea lui Klaus. Putin și Erdogan au bătut palma pentru 1. Gazele din Marea Neagră râvnite de Turcia, 2. Libera trecere a vaselor Rusiei prin Bosfor și Dardanele. Dar, e bine, ai noștri promit să pună la dispoziția Ucrainei și CFR Marfă, după ce Portul Constanța l-au dat spre folosință, cu titlu gratuit, firesc, vecinilor cei hrăpăreți.