Negocierea războiului din Ucraina pune întrebări dificile Londrei. Misterioasa „coaliție a doritorilor”, formată din 31 de națiuni și planificată de premierul britanic Keir Starmer, este ridiculizată la Washington.
Dar cum va funcționa? Răspunsul oficial este destul de blând: „doritorii” vor supraveghea, vor garanta sau vor „susține” orice acord de pace convenit între Rusia și Ucraina, relatază New Statesman.
Nu se potrivește cu realitatea: Kremlinul a declarat în repetate rânduri că nu va semna niciodată un acord de pace care să permită intrarea trupelor occidentale în Ucraina. Dacă nu există niciun acord de pace, nu există niciun rol pentru „cei dispuși”.
Planul Starmer, după cum a reiterat John Healey, ministrul Apărării, necesită informații și acoperire aeriană din partea SUA; și nu există niciun indiciu că ar putea fi oferite.
Coaliția celor dispuși pare, la prima vedere, o inițiativă europeană independentă. Fals, se bazează în întregime pe America. Europa rămâne la marginea geopoliticii.
Dacă negocierile de pace eșuează – foarte posibil – ar fi o oportunitate glorioasă pentru Vladimir Putin. În plus, „boots on the ground” ar pune Marea Britanie într-o confruntare militară imediată cu Rusia.
Diverse evaluări militare sugerează că ar fi necesare între 40 000 și 200 000 de trupe pentru a impune pacea în Ucraina și pentru a descuraja Rusia de la atacuri viitoare.
Chiar și 50 000 de soldați ar reprezenta un efort semnificativ pentru armatele europene, solicitându-le să retragă trupele de menținere a păcii din alte conflicte și să ignore propriile cerințe de planificare ale NATO.
Pentru Putin, ”coaliția doritorilor” înseamnă doar retorică goală, nu o armată care să-l împiedice să-și realizeze obiectivele în Ucraina.
Pacificatorii lui Starmer(și lui Macron) se lasă duși de iluzia că Occidentul mai are hard power. Promit implicare, organizeză summituri, se tot ”pregătesc” de război cu Rusia, dar nu se întâmplă nimic concret. Sunt plimbători de vorbe.
Însuși marele pacificator Donald Trump pare dispus să accepte condițiile Moscovei. Tranzacționistul de la Casa Albă are apucături de agent imobiliar și vrea să-și perfecționeze mâna pe teritoriile Ucrainei. Îl curtează pe Putin, reduce angajamentele SUA față de Europa și NATO. Visează să primească Premiul Nobel pentru Pace.
Noua ordine globală înseamnă dominația celui mai puternic. Renașterea imperialismului rusesc, izolarea americană și continuarea războaielor sunt momente definitorii. Între timp, pacificatorii joacă un teatru absurd într-o lume fără pace.