Istoria îl recunoaște pe Otto I cel Mare ca rege al germanilor, duce al Saxoniei și împărat al Sfântului Imperiu Roman. Probabil unul dintre cei mai cruzi stăpâni, care a suprimat din fașă orice împotrivire. Nu se cunosc izvoare istorice care să ateste că și-ar fi exprimat, vreodată, regretele. De-a lungul domniei a concentrat în mâinile lui toată puterea, caracterizându-l cinismul și dorința de a controla și conduce totul. În amintirea lui, dar și în dorința de a-l sărbători, Germania a instituit un premiu cu același nume. E treaba nemților cum privesc istoria, dar mie mi se pare o glumă nereușită. Este ca și cum noi am institui Premiul Baiazid I sau câte unul pentru fiecare sultan care a vrut să ne cucerească și să ne supună.
Din 2005, Premiul Otto cel Mare se acordă, o dată la doi ani, personalităților care au militat pentru ideea unei Europe unite în jurul valorilor şi idealurilor democratice. În 2020, i-a fost atribuit lui Klaus Iohannis.
A tors din brațele Angelei Merkel
Nu cred să fi fost un personaj mai nimerit. Nu seamănă cu Otto cel Mare pe latura sângeroasă a acestuia. În schimb, este dominat de aceeași sete de putere, de control total al statului. Și, la fel ca în cazul regelui german, nu sunt identificate surse care să ateste că ar avea regrete pentru politica pe care o duce. Îngâmfat până peste cap, se bucură de orice tinichea din lume. În puțintimea ideilor sale, Iohannis chiar crede că a fost un factor decizional la unificarea Europei. A fost pe dracu’! A fost doar un slujbaș umil, care a acceptat tot ce i s-a băgat pe gât sau i s-a vârât sub ochi să semneze. Sau te pomenești că tocmai asta este și ideea premierii lui?
O recompensă pentru că nu a negociat cu stăpânii, nu a bătut cu pumnul în masă ca alți lideri europeni și nu a creat greutăți când trebuia luată vreo decizie care ne viza pe noi, cei din țară. Cum a ajuns România să fie încălecată pur și simplu de o Europă plină de atâtea valori încât e greu să mergi pe stradă fără să calci în ele? Nu cu un lider adevărat, ci cu un Iohannis care a miorlăit plăcut la picioarele unui Timmermans sau Jean-Claude Juncker, sau a tors cuminte în brațele Angelei Merkel.
Sătui de Europa ca de mere pădurețe
„Accept acest premiu european în numele compatrioților mei români. Susținerea lor entuziastă pentru cauza europeană, pentru valorile și principiile care ne unesc în Europa îmi dă încredere să acționez în continuare pentru ca România să se afle, alături de celelalte state membre, alături de Președinția germană a Consiliului Uniunii Europene, în centrul procesului de consolidare a proiectului european”, a vorbit în timpul gândirii Klaus Iohannis. La ce valori europene face referire? La statul de drept? Este inexistent într-o Românie condusă tot mai pe față de serviciile secrete. La justiția independentă? Ultima hotărâre pronunțată în scandalul alegerilor electorale la Sectorul 1 arată cât de independentă este. La propunerile olandezilor care, mai nou, cer legiferarea eutanasiei copiilor bolnavi, cu vârste cuprinse între 1 și 12 ani?
La căsătoria între persoanele de același sex, promovată din ce în ce mai agresiv de USR și PLUS? Spune președintele că acceptă premiul în numele compatrioților români. Nu îmi amintesc ca vreun român să-i fi cerut asta sau să-l fi rugat să o facă. Nici măcar diviziile de presă ale serviciilor nu au reușit să identifice vreunul, darmite să-l mai și scoată în față. Și atunci, în numele cui vorbește? Iar în ceea ce privește susținerea musai „entuziastă”, căci altfel nu suna bine discursul, cel mai simplu ar fi să facă un referendum pe tema asta. Abia atunci va vedea câte milioane de români s-au săturat de Europa ca de mere pădurețe.
Doar dezbinarea
Într-un acces de megalomanie, Klaus Iohannis declară că pentru realizarea proiectului european există tot sprijinul României. De data asta, fără supărare, chiar a vorbit gura fără el. Există un procentaj de minimum 33,91 la sută dintre români care nici măcar nu vor să audă de Iohannis. Și atunci, de unde atâta „tot sprijinul României”? Dincolo de pornirile și existența lui sângeroase, lui Otto cel Mare îi revine cel puțin meritul de a fi unificat Europa de Vest și de a întemeia Sfântul Imperiu Roman de națiune germană. Lui Klaus Iohannis ce merit îi revine? În România nu i-a reușit decât dezbinarea.
