Pe măsură ce diverși actori internaționali navighează în dinamica în continuă evoluție a Orientului Mijlociu, unii au căutat rapid să stabilească relații cu Hayat Tahrir al-Sham(HTS) din Siria – un grup care s-a redenumit, dar care este încă condus de facțiuni armate cunoscute pentru ideologia lor islamistă extremistă.
În prezent, regiunea se află într-un moment critic, putându-se confrunta cu una dintre cele mai periculoase perioade din istoria sa modernă.
Patru puteri modelează viitorul Siriei
Primul scenariu este ca Siria să intre într-un război civil la scară largă, având în vedere prezența unor grupuri armate cu interese concurente în interiorul țării, scrie Adam Taim, analist politic la Modern Diplomacy. Un astfel de scenariu pare foarte probabil, mai ales în condițiile implicării Iranului, care depune eforturi susținute pentru a-și reconstrui poziția în urma pierderii leadership-ului regional și a eșecurilor semnificative suferite de Hezbollah în Liban.
Un alt scenariu se axează pe prezența militară a Rusiei și influența Turciei asupra procesului decizional sirian prin conducerea facțiunilor armate.
La complexitate se adaugă interesele altor actori-cheie, precum Israelul, care a pătruns adânc în teritoriile siriene în încercarea de a-și asigura un punct de sprijin permanent pentru a contracara potențialele amenințări la adresa securității reprezentate de facțiunile armate, indiferent de afilierea acestora.
Statele Unite joacă, de asemenea, un rol esențial, concentrându-și eforturile pe limitarea influenței Iranului în Orientul Mijlociu. Prin urmare, patru puteri majore – Rusia, Turcia, Israel și Statele Unite – cu interese concurente și adesea divergente, modelează în mod activ viitorul Siriei, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
În cazul în care aceste interese intră în coliziune, Siria riscă să se fragmenteze în zone periculoase, ceea ce reprezintă o amenințare semnificativă nu numai pentru regiune, ci și pentru stabilitatea globală.
Situația este agravată de poziția anumitor națiuni arabe, care consideră facțiunile armate aflate din Siria drept o amenințare directă. Aceste țări mențin relații variate – atât diplomatice, cât și militare – cu cele patru puteri dominante din Siria.
Ultimul scenariu care s-ar putea desfășura implică opoziția activă al liderului HTS, Ahmed al-Sharaa, față de intențiile și politicile lui Erdogan în Siria. Acest rezultat ar putea deveni realitate dacă interesele Turciei se ciocnesc cu cele ale Statelor Unite, în special în ceea ce privește problema kurdă.
O nouă administrație condusă de al-Sharaa s-ar concentra probabil pe consolidarea puterii și menținerea controlului, urmând aceeași cale autoritară pe care Bashar al- Assad și familia sa au urmat-o timp de decenii.
Punct fierbinte extrem de volatil
Orientul Mijlociu a devenit un punct fierbinte extrem de volatil, cu potențialul de a declanșa conflicte extinse dincolo de frontierele sale. În acest context, este esențial ca SUA și aliații săi să elaboreze strategii bine gândite, pe termen lung, pentru a remodela Siria și a stabili o conducere politică stabilă, cu o viziune clară asupra viitorului.
Este esențial să se împiedice venirea la putere a grupurilor islamice extremiste – nu numai pentru a preveni ascensiunea regimurilor înrădăcinate în ideologii radicale, ci și pentru a reduce riscul unor noi tensiuni etnice, religioase și naționale.
Fără o astfel de schimbare, riscul unei conflagrații globale, potențial stimulată de grupuri extremiste alimentate de violență, este foarte ridicat. Miza nu este mai mică decât prevenirea condițiilor care ar putea declanșa un al treilea război mondial.