Orientul Mijlociu, din nou în schimbare

Orientul Mijlociu a fost mult timp organizat în jurul alinierilor pragmatice și ideologice. Înainte de atacul Hamas asupra Israelului (7 octombrie 2023), au dat naștere la două blocuri regionale care au structurat majoritatea comportamentelor politice, diplomatice și de securitate.

Alianțele pragmatice se bazau pe interese ce puteau fi negociate, evaluate și aplicate. Cooperarea în domeniul securității, schimbul de informații, integrarea economică și  opoziția față de amenințările comune erau mai importante decât solidaritatea simbolică. Stabilitatea avea valoare.

Alianțele ideologice erau ancorate în viziuni politice și religioase asupra lumii, în principal islamiste, revoluționare și explicit ostile influenței occidentale, notează The Spectator.

Ce a urmat nu a fost apariția unei ordini mai calme, ci o reconfigurare în care ideologia revine acum sub forme noi, iar pragmatismul se întărește.

Operațiunile israeliene au slăbit Hezbollah. Hamas a suferit o înfrângere în Gaza. Totuși, rețeaua ideologică rămâne operațională. Viitorul său depinde de Iran, care asigură coerența organizațională și resursele materiale necesare. Prăbușirea regimului de la Teheran ar duce la dizolvarea blocului inițial ca sistem. Militiile locale ar putea persista, dar coordonarea strategică nu ar mai exista.

În jurul Turciei și al Frăției Musulmane se conturează o nouă alianță ideologică, bazată pe islamul politic și guvernarea islamistă naționalistă. Include parțial Siria lui Ahmed al-Sharaa și găsește rezonanță în Egipt și Arabia Saudită.

Siria se află într-o poziție incomodă, deschisă influenței turce, dar explorând în același timp acorduri pragmatice și chiar discuții cu Israelul, sub auspiciile americane.

Israelul se confruntă acum cu două fronturi ideologice: rețeaua mai veche centrată pe Iran, slăbită, dar încă activă, și alinierea mai nouă centrată pe Turcia, care câștigă încredere și spațiu. Washingtonul se poziționează între pragmatici și ideologi, cooperând selectiv cu Turcia și Arabia Saudită, dar ezitând să forțeze căderea regimului iranian.

Stabilitatea rămâne greu de atins în Orientul Mijlociu. Amenințarea și oportunitatea vin împreună. Nu se întrevede nicio soluție definitivă, ci doar un sistem în mișcare, modelat de interese acolo unde este posibil și de ideologie acolo unde restricțiile eșuează.