În încercarea de a salva influența tot mai redusă a țării sale în Orientul Mijlociu, secretarul de stat american Antony Blinken efectuează săptămâna aceasta o vizită de trei zile în Arabia Saudită. Dar promovarea „cooperării strategice” cu omologii săi saudiți și din Golf s-ar putea dovedi o luptă dificilă.
În iulie anul trecut, președintele Joe Biden a participat la summitul Consiliului de Cooperare al Golfului și a promis că Statele Unite „nu vor pleca și nu vor lăsa un vid care să fie umplut de China, Rusia sau Iran”. Dar tocmai acest lucru s-a întâmplat, subliniază Al Jazeera. În pofida obiecțiilor SUA, aliații săi regionali au trecut la o abordare hibridă: au îmbunătățit relațiile cu Beijingul și Teheranul și au menținut legături puternice cu Moscova.
Deși administrația Biden a minimalizat în mod public importanța recentului acord saudit-iranian de restabilire a relațiilor diplomatice, mediat de China, pare a fi îngrijorată de influența tot mai mare a Chinei în regiunea bogată în petrol a Golfului și în tot Orientul Mijlociu.
După cum a declarat Blinken luna trecută, „China reprezintă cea mai importantă provocare geopolitică cu care ne confruntăm astăzi: o țară cu intenția și, din ce în ce mai mult, capacitatea de a ne contesta viziunea pentru o ordine internațională sigură și prosperă”.
Dar “autocrația” de la Beijing poate fi de fapt mai ușor și mai bine adaptată pentru Orientul Mijlociu decât democrația de la Washington.
Arabia Saudită a refuzat până în prezent solicitarea SUA de a crește substanțial producția de petrol pentru a reduce prețul de piață și a compensa efectul sancțiunilor occidentale asupra Rusiei.
Regatul a menținut relații bune cu Moscova și a tras de timp în ceea ce privește susținerea Ucrainei. Se pare că „degetul mijlociu îndreptat către Washington” al prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman l-a făcut extrem de popular în regiune.
Emiratele Arabe Unite, un alt aliat al SUA, a cultivat, de asemenea, legături mai strânse cu China, a îmbunătățit relațiile strategice cu Franța și a lucrat la implicarea Iranului, a Rusiei și a Indiei.
Între 2000 și 2021, schimburile comerciale dintre Orientul Mijlociu și China au crescut de la 15,2 miliarde de dolari la 284,3 miliarde de dolari; în aceeași perioadă, schimburile comerciale cu SUA au crescut doar modest, de la 63,4 miliarde de dolari la 98,4 miliarde de dolari.
Șase țări din Orientul Mijlociu – printre care Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Egiptul – au solicitat recent să se alăture grupului BRICS condus de China, din care mai fac parte Rusia, India, Brazilia și Africa de Sud.
Nu este de mirare că, într-un sondaj realizat în 2022 de Centrul arab pentru cercetare și studii politice din Doha în 14 țări arabe, 78% dintre respondenți au considerat că cea mai mare sursă de amenințare și instabilitate în regiune sunt SUA.
În cartea sa, intitulată pe bună dreptate, Grand Delusion: The Rise and Fall of American Ambition in the Middle East, fostul oficial american Steven Simon estimează că SUA au irosit între 5 și 7 trilioane de dolari în războaie care au dus la moartea a sute de mii de arabi și musulmani și la devastarea comunităților lor.