“Se naște o lume multipolară”, a declarat Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, la o lună după invazia Ucrainei.Cu alte cuvinte, SUA nu mai sunt „polițistul global” – un mesaj care rezonează în țările care au fost mult timp suspicioase față de puterea americană.
Coaliția Occidentului poate rămâne solidă, dar nu a reușit să atragă națiunile care au refuzat să aleagă o tabără. Între timp, misiunea Moscovei de a construi legături înregistrează puncte câștigătoare.
În martie, 25 de state africane din 54 s-au abținut sau nu au votat în cadrul unei moțiuni ONU de condamnare a invaziei, în ciuda presiunilor uriașe din partea puterilor occidentale. Refuzul lor de a se poziționa clar de partea Ucrainei a fost o dovadă a eforturilor diplomatice continue ale Rusiei în țările în curs de dezvoltare.
Apoi, mai sunt țările din Africa de Nord, care au ajutat Rusia să compenseze efectul economic al sancțiunilor occidentale. Maroc, Tunisia, Algeria și Egipt au importat, motorină rusească și produse chimice.
Vladimir Putin cultivă în mod deliberat această alianță a națiunilor care se simt victime ale „imperialismului occidental” și pune Rusia în fruntea ei.
Mesajul este la fel de bine primit în mari părți ale Asiei, unde mai mult de o treime dintre țări au refuzat să condamne Rusia la votul inițial al ONU, precum și în America Centrală și de Sud, unde valurile de sentimente antioccidentale și anticapitaliste continuă să se amplifice.
După cum a spus săptămâna trecută fostul ambasador al Indiei în Rusia, Venkatesh Varma: „Noi nu am acceptat formularea occidentală a conflictului. De fapt, sunt foarte puțini cei care o acceptă în Sudul global”.
India, alături de China și Africa de Sud, s-a abținut săptămâna trecută de la o altă rezoluție a ONU care cerea Rusiei să se retragă din Ucraina. Din 193 de membri, 141 au votat în favoarea rezoluției, iar 32 s-au abținut, potrivit The Spectator. Șapte au votat împotrivă, Rusia fiind însoțită de Belarus, Eritreea, Mali, Coreea de Nord, Nicaragua și Siria.
Ideea că America și aliații săi sunt sursele perturbării și instabilității globale este valabilă. Eșecurile din Afganistan și teoria că războiul din Ucraina s-a întâmplat din cauza expansiunii NATO au alimentat o narațiune și chiar simpatia pentru Putin – pur și simplu ține piept Occidentului.
În același timp, președintele rus face apel la conservatorismul social al lumii. De aceea, săptămâna trecută, el a subliniat contorsionările comuniunii anglicane cu privire la căsătoriile gay și la un Dumnezeu „neutru din punct de vedere al genului”, numindu-le „o catastrofă spirituală”. Discursuri cu audiență și dincolo de aliații Rusiei.
Astfel, Moscova se prezintă ca un bastion al stabilității într-o lume decadentă. Narațiunea este susținută de realpolitik și de comerț, cu petrol, gaze, metale și recolte folosite ca stimulente diplomatice pentru a intra în jocul Rusiei.
Apoi, mai este China, care săptămâna trecută a făcut un apel la discuții de pace, și l-a primit pe președintele belarus Alexander Lukașenko, aliatul lui Putin. Relația dintre Rusia și China va fi întotdeauna complicată, însă invazia Ucrainei și răspunsul Occidentului au creat oportunități enorme pentru cooperarea sino-rusă.
Rusiei pare suficient de puternică pentru a continua războiul cu Ucraina: FMI preconizează că economia sa va crește cu 0,3% în acest an. Între timp, sute de mii de recruți ruși sunt în continuare chemați la datorie.
Ecuația este diferită pentru Ucraina, indiferent de ceea ce furnizează Occidentul – deoarece Kievul este înarmat pentru un război defensiv, mai degrabă decât ofensiv. În timp, asta înclină balanța în favoarea celui care poate suporta durerea mai mult timp, în acest caz Rusia. Războaiele de uzură sunt costisitoare și greu de susținut.
Vorbitorii Kremlinului susțin adesea că europenii mor de frig din cauza prețurilor ridicate la energie sau că au fost nevoiți să mănânce lăcuste din cauza lipsei importurilor de grâu rusesc. În spatele unui astfel de senzaționalism se află speranța că susținătorii Ucrainei se epuizează și că în curând vor apărea fisuri în zidul de solidaritate al Occidentului.
Propagandiștii ruși sunt, de asemenea, conștienți de faptul că, în 2025, o nouă administrație americană ar putea oferi noi opțiuni pentru Moscova, mai ales dacă va exista un președinte republican izolaționist.