Președintele vrea să participe la ședința de guvern ce va avea loc miercuri, 14 iunie. Sub pretextul adoptării unui memorandum pe tema educației, Klaus Iohannis forțează de fapt nota. Așa cum a convocat guvernul ori de câte ori a vrut, la Cotroceni, o mai putea face și de data aceasta, numai că întâlnirea de acum cu guvernanții are un alt simbol. Vrea să arate tuturor de partea cui se situează la alegerile din septembrie pentru șefia PNL.
Constituția prevede că Președintele României poate lua parte la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice și, la cererea prim-ministrului, în alte situații. L-a invitat premierul? Ca să facă ce? Ce situație anume e în joc?
Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului
Moral discutând, memorandumul invocat nu are nicio valoare. Să alcătuiești o agendă a ceva ce nu există este un nonsens. Modificările și completările aduse de Iohannis proiectului România Educată nu aveau nevoie de memorandum. Se puteau rezolva prin ordine ale ministrului și nu aveau nevoie de cinci ani de consultații și de înaltul patronaj al președintelui. Dar președintele trebuia băgat în seamă, aici e problema, căci mai are puțin și i se termină mandatul și el nu avea niciun proiect de țară.
Toate tentativele lui de a se impune cu ceva benefic în memoria colectivă au eșuat lamentabil, de la „România lucrului bine făcut” și până la România Educată. Au fost doar exerciții de scris la tablă ce urmau să se rezolve săptămâna viitoare, după bine cunoscutul model liberal. Acum, după memorandum, Iohannis va intra în istorie ca fiind cel care a revoluționat învățământul prin transferul de la un liceu la altul, pe baza unei cereri. Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, totuși, câți președinți s-au gândit la asta?
Puciul stopat de Iohannis
Problema memorandumului nu este atât de stringentă pe cât ar vrea să pară. Se va rezolva prin cele două cancelarii, a guvernului și cea prezidențială. Miza reală a întâlnirii este de a transmite liberalilor un semnal foarte limpede privind preferințele lui Iohannis. Și nu numai preferințele, ci și susținerea lui Florin Cîțu la alegerile interne din PNL. Cândva cel mai bun premier pe care l-a avut România în ultimii 30 de ani, conform declarațiilor prezidențiale, Ludovic Orban a căzut în dizgrație. L-au ajutat nu numai negocierile duse la formarea coaliției, ci și vorbele dulci șoptite la urechea președintelui. Vreme de șase luni, nimeni nu a observat că Orban își vânduse partidul pentru a obține, pentru sine, funcția de președinte al Camerei Deputaților. A fost nevoie de o jumătate de an de scandaluri cu partenerii de guvernare ca cineva să observe sursa răului. E drept că în iarnă a existat o tentativă de debarcare a lui Orban din fruntea partidului, când câțiva lideri hotărâseră că e momentul ca președintele PNL să fie schimbat, dar puciul a fost stopat de Iohannis, care o fi considerat că e prea devreme, mai ales că țara încă nu avea un guvern.
Cîțu cumpără primari la bucată
Acum, lucrurile par a se fi schimbat. Par, pentru de schimbat nu s-a schimbat nimic. Poate doar îndârjirea de a-l trage pe dreapta pe Ludovic Orban, descris ca tot mai nefolositor. Cu toate acestea, liberalii, în bună măsură, nu sunt dispuși să renunțe la el. Potrivit numărătorii taberei Orban, 14 filiale au votat pentru susținerea lui Ludovic Orban. Un calcul simplu arată că 64 la sută din delegați vor vota în favoarea actualului președinte la congresul din septembrie. Conștient că se poate aștepta la o surpriză neplăcută, premierul Cîțu a lansat ofensiva pentru acapararea primarilor, în special a celor din filialele care îl vor pe Orban președinte în continuare. A început cumpărarea lor la bucată, profitând de fiecare întâlnire cu aceștia și de banii pe care este dispus să-i dea pentru dezvoltarea localităților respective.
Decontul lui Orban
Puciștii din iarnă îl vor pe Cîțu președinte. Iohannis dă semne tot mai clare că are aceeași preferință. Ce se va întâmpla însă dacă alegerile, în pofida tuturor aranjamentelor, vor fi câștigate de Orban? Probabil va începe prigoana împotriva lui. Odată angajat într-o asemenea bătălie, chiar dacă în prezent este în espectativă, Iohannis nu va accepta o înfrângere. Are la îndemână un întreg sistem prin care îi poate face lui Orban zile fripte. De la a invoca instabilitate în partid sau chiar răzmerițe prin filiale, ce s-ar putea solda cu ruperea formațiunii, și până la a-i cere demisia. Iohannis nu are nevoie de un partid fărâmițat, pe care nu îl mai poate controla, dar nici de un partid care nu mai vrea să audă și să execute ordinele primite. Iar toate acestea vor fi decontate de Ludovic Orban, pentru că cineva trebuie să plătească.