Superficiali. Aroganți. Lozincari. Săraci în idei. Dornici de înavuțire politică. Cinici. Cu un trecut nereprezentativ sau aproape necunoscut. Profitori ai unor conjuncturi care i-au propulsat. Înfumurați. Lingușitori cu experiență sau în devenire. Dependenți ideologic de o construcție falsă, Uniunea Europeană, al cărei eșafod se prăbușește puțin câte puțin în fiecare zi. Executanți perfecți ai ordinelor trasate de aici. Vasali președintelui Iohannis, în fața căruia nu au curajul să-și prezinte propriile opinii, dacă ar exista vreuna.
În fond, sunt pionii prin care Iohannis conduce. Nu trebuie să fie mai sus decât el, altfel i-ar știrbi gloria cu care acesta se fălește și când doarme.
Interfața cui este premierul?
Fiecare își acoperă trecutul cu povești îmbâcsite. Cîțu, bunăoară, că ar fi făcut studii în SUA la universități de prestigiu. La 29 martie 2021, colegul meu Cătălin Tache scria: „Florin Cîțu a intrat la Liceul Energetic din Râmnicu Vâlcea în anul 1986. Astfel că, după terminarea acestuia, rămâne o ”gaură” de doi ani în ceea ce privește educația actualului premier. Cel care ar trebui poate să lămurească la un moment dat dacă a căzut sau nu doi ani la rând, în 1990 și 1991, la examenele de admitere de la Academia de Studii Economice. Iată însă că o mână parcă ”nevăzută” îl ia de chica rebelă pe absolventul de liceu energetic Florin Cîțu în 1992 și îl aruncă tocmai peste Ocean… Acesta ajungând direct student al Grinnell College, din Iowa, Statele Unite ale Americii.
Acolo unde, mare atenție, nu a fost nici măcar bursier, așa cum sunt legendați cam toți liderii actualilor parteneri de guvernare de la USR – PLUS… Iar dacă Florin Cîțu nu a fost beneficiarul unei burse de studii, atunci cineva trebuie totuși să îi fi plătit taxele de școlarizare. Care se ridicau la acea dată la 70.000 de dolari pentru un an. Iar cu toate reducerile de care ar fi putut beneficia, un an de studiu la Grinnell College în perioada 1992 – 1996 tot costa minim 40.000 de dolari. Adică un total 160.000 de dolari. Bani pe care nu familia i-a achitat. Și atunci cine?” Din moment ce premierul recunoaște că provine dintr-o familie modestă financiar, nu ai cum să nu te întrebi a cui interfață este? De unde banii?
Aceleași minciuni
Cam pe același calapod de literatură prăfuită merge și CV-ul lui Ludovic Orban. Inginer auto cu stadii pe la tot felul de organizații care nu au legătură cu profesia de bază. Doar Academia „Ștefan Gheorghiu” pe stil nou l-a scos din încurcătură și l-a împins înainte. Cu toate acestea, nimic nu justifică succesul lui în politică. „Puţină lume ştie, dar în 2014, după demisia domnului Antonescu din funcţia de preşedinte, mi-am anunţat candidatura la funcţia de preşedinte al PNL şi aveam de departe prima şansă. În acel moment, la delegaţia permanentă, domnul Iohannis a participat, după ce îşi dăduse demisia din funcţia de prim-vicepreşedinte, şi a cerut derogare pentru a candida la o funcţie. L-am întrebat la acea delegaţie permanentă dacă doreşte să candideze la funcţia de preşedinte al PNL. După ce a răspuns că da, eu mi-am retras candidatura, explicând că preşedintele care este ales de PNL trebuie să aibă principala calitate să fie un candidat la preşedinţie care să aibă toate şansele să câştige. Noi aveam toate analizeze sociologice şi ştiam că domnul Klaus Iohannis era cel mai potrivit dintre noi să fie candidat la Preşedinţia României. Practic, m-am retras şi l-am susţinut pe Klaus Iohannis să fie preşedinte PNL şi l-am susţinut şi în momentul desemnării drept candidat la Preşedinţia României, când Crin Antonescu, după ce îşi dăduse demisia, a revenit şi a vrut să candideze”, a declarat el recent. Ce ascunde Orban? Crin Antonescu nu a demisionat, ci i s-a indicat să o facă. Iohannis nu a apărut întâmplător la PNL, așa era stabilit. Traseul lui spre președinție nu l-au hotărât studiile sociologice și voința partidului, ci așa stabiliseră conducătorii de atunci ai UE. Sunt cam aceleași minciuni ca în cazul lui Cîțu, numai că sunt altfel aranjate.
Moare țara fără ei
Orban nu a înțeles niciodată că nu este altceva decât o unealtă în mâna lui Iohannis. După ce își va fi făcut treaba cu ea, Iohannis o va arunca. La fel se poate întâmpla și cu Florin Cîțu, dacă planurile președintelui cu el nu sunt cumva altele, căci în politică nu există prietenii. Inexplicabilă rămâne totuși bătălia pentru șefia partidului. Sunt amândoi la fel de goi pe dinăuntru, nu ai ce să alegi. Noi vom fi la fel de săraci, timp în care ei își vor adăuga o nouă filă în CV, cum au făcut ei un bine României. Și vor convinge și alte generații de naivi că, fără ei, să mă iertați, țara s-ar fi dus dracului.
