Am plecat de la promisiuni și, după două luni și ceva, suntem tot acolo. În toată această perioadă ni s-a vorbit de o dezvoltare fără precedent, de planuri care vor pune economia pe picioare cu o viteză uluitoare. De investiții în suprastructură, în construcția de spitale. Le-a văzut cineva? Spitalele mult trâmbițate nu există, nimeni nu a mișcat o piatră nicăieri. Au rămas tot pe hârtie, ca liberalii să aibă ce arăta când se înghesuie la televiziunile cumpărate pentru propagandă. Autostrăzile? În cel mai fericit caz nu se surpă ce s-a construit până acum. De șapte luni, de când Orban s-a instalat prima dată la Palatul Victoria, trei lucruri sunt vizibile și sigure. Iohannis muncește doar două zile pe săptămână, Guvernul se scaldă în prostie și aroganță, iar românii s-au săturat de minciuna liberală.
Tot acum două luni, s-a vorbit despre un program care va fi prezentat Parlamentului. Unul care să ne scoată urgent din starea de criză economică. Atât de des a fost vehiculat încât aproape că ajunsese să fie perceput ca o amenințare. În ultimele trei săptămâni s-a spus că va fi făcut public la 1 iunie. Suntem în 17 și programul nu există. Este aceeași situație ca și cu măștile de protecție, care de la 1 iunie urmau să fie împărțite gratuit celor cu o situație materială precară. Suntem în 17 și nimeni nu a văzut vreo mască de la Guvern. Poate după ce trece criza.
Revigorare prin păcănele
Cea mai păcălită a rămas, în continuare, industria ospitalității. Patronii din turism s-au apucat de investiții, au amenajat spațiile după noile reguli impuse de protecția sanitar-medicală. Bani grei, care nu vor fi recuperați vreodată. Toți știau că începând cu 1 iunie își vor putea începe activitatea.
E 17. Și nimic. Duc în spate sute de mii de angajați cărora trebuie să le ofere un mijloc de trai. Au rămas cu ochii în soare pentru că, jonglând cu niște cifre aiuritoare ale îmbolnăvirilor, Guvernul le-a spus să aștepte. Mare minune dacă sezonul va începe la 1 iulie. Câte firme vor intra în faliment? Câți angajați vor lua drumul spre alte țări, vânzându-și serviciile? Câți bani va pierde România? Nu contează, Orban o ține pe-a lui cu planul de redresare care nici măcar nu a văzut lumina zilei. În timp ce patronii din turism își contabilizează dezastrul, premierul angajează, pe blat, un consilier responsabil cu „industria păcănelelor” și, după câteva zile, își dă acordul pentru redeschiderea sălilor de joc și a cazinourilor. La câtă minte îi lipsește, Orban va spune că, de fapt, este o măsură de revigorare a economiei.
Uite banii!
Minciuna e la mare căutare. Ministrul Educației anunța deschiderea școlilor și grădinițelor, ca apoi, în câteva ore, la loc comanda. Nimeni nu mai înțelege cum funcționează sistemul de învățământ, din moment ce de la o clipă la alta se schimbă deciziile. Acum, ministresa se laudă pe rețelele de socializare cu 31 de milioane de lei care vor fi alocați pentru modernizarea grupurilor sanitare.
O altă porcărie, pentru că nu e vorba de toalete moderne, cu instalații fiabile și multe dotări. Nu, doar niște containere, și alea tot în fundul curții. De altfel, toate rețelele de socializare sunt sufocate de o propagandă deșănțată cu realizările liberalilor. Într-o proporție covârșitoare sunt ciupituri din diverse intervenții televizate, dar care sunt prezentate ca lucruri deja înfăptuite. Uite așa dispar banii pe care PNL i-ar putea folosi cu cap, căci promovarea nu e pe gratis.
Capăt de linie
Trompeții Apocalipsei Covidului ies seară de seară la posturile care, acum, trebuie să suporte prețul slugărniciei. Sunt ca niște contabili care recită cifre și procente, fără a da explicații. Dacă totul e sub strictă supraveghere și camarila lui Iohannis a luat cele mai bune măsuri, de ce lucrurile sunt scăpate de sub control? Prezintă ca pe un dezastru numărul internaților la secțiile de terapie intensivă, deși numărul de paturi ocupate reprezintă un procentaj infim. În schimb, nu scot o vorbă despre mortalitatea crescândă în rândul celor cu alte afecțiuni, și care nu sunt primiți în spitalele blocate de o strategie strâmbă. După logica lor, până vine al doilea val, în speranța că se vor umple spitalele, putem muri liniștiți, căci nu ne primește nimeni. Cu un tupeu greu de imaginat, ministrul Sănătății invocă situația din Franța, inventând restricții, când, de fapt, Macron anunța măsuri și mai largi de relaxare. Unde o să ajungem? Nu e decât un singur răspuns. Nu mai avem unde. Am ajuns deja.