Premierul simte că nu mai are multe zile de domnie la Palatul Victoria. Multă vreme a crezut că este de neînlocuit, mai ales când corul de lingușitori îi susura că este „unicul”. Apoi, a mizat pe protecția lui Klaus Iohannis, fără să țină cont că pentru acesta nu contează niciun om, decât în măsura în care îi poate asigura confortul comodității. Mai pe românește, al puturoșeniei. Dar în momentul în care apele se tulbură și e nevoie de o schimbare de comportament personal, Iohannis, în loc să-și revizuiască atitudinea, preferă să schimbe omul care, până atunci, i-a fost paratrăsnet.
Se spune că președintele a ales cel mai nepotrivit om pentru funcția de premier. Calculele celor din spatele lui par să fi fost eronate. Există riscul ca, în cazul unei rupturi, partidul să-și urmeze liderul, ceea ce pentru Iohannis ar fi echivalent cu dezastrul. Singurul lui noroc, dacă îi putem spune așa, constă în aceea că PNL este un partid dezbinat, mânat de ambiții de înavuțire și lipsit de fermitate. Pentru liberali nu contează cine îi conduce, atât timp cât iese banul. Sau tocmai aceasta a fost strategia lui Iohannis? Să fie susținut de un partid în bătaia vântului, condus de un om de paie, pentru a-l juca pe degete.
Ce înseamnă nimic?
Pe de altă parte, Ludovic Orban și-a săpat singur groapa. A crezut că își poate depăși condiția modestă, fapt ce îi grăbește sfârșitul.
Este convins că emite judecăți de valoare când, de fapt, gafează impardonabil. Nu realizează că este susținut doar de o gașcă de hămesiți care,luați la întrebări sau strânși cu ușa, se vor dezice de el imediat. Orban este bun doar cât timp la poate asigura protecția mârșăviilor, în rest nu valorează prea mult pentru ei. Însă, pe răbojul ținut de alții, premierul nu stă grozav, iar asta îl apropie tot mai mult de un final previzibil. Semnalele venite din piață îl îngrijorează, chiar dacă nu o arată. Este greu de spus acum care va fi ordinea. Întâi va pierde șefia partidului în favoarea lui Rareș Bogdan sau întâi va fi înlocuit de la conducerea Guvernului prin aducerea lui Siegfried Mureșan? Oricum ar fi, lucrurile sunt stabilite, indiferent de cronologia faptelor. Niciuna dintre variante nu are cum să îi fie pe plac. În cazul în care este îndepărtat de la vârful PNL, șansele de a mai căpăta o funcție cât de cât importantă în partid sunt minime. Rareș Bogdan nu riscă să mențină în topul PNL un focar de infecție, periculos și pentru el, și pentru partid. Nici pierderea postului de premier nu are vreo variantă de rezervă care să-i convină lui Orban. Anumite surse, chiar din interiorul liberalilor, spun că în noul cabinetcondus de Mureșan, Orban nu va primi nicio funcție. Nimic.Iar nimic înseamnă nimic.
Pierde pe mâna lui
Tot mai tare, în sânul partidului, se aud voci care îi condamnă Planul Național de Investiții și Relansare Economică. Liberalii adevărați, tot mai puțini la număr, nu au găsit nicio măsură care să fie reală, aplicabilă.
Este un cumul de generalități, de lucruri fără sens, exceptând propaganda. Este drept că Iohannis, zice-se, s-a implicat. Dacă este adevărat, a făcut-o în virtutea grandorii de care suferă. Toată lumea știe că, pentru el, economia înseamnă doar o înșiruire de lozinci pe care le repetă în fața oglinzii. Mai mult nu poate. Așa că, a ieșit ceea ce a auzit o țară întreagă. Dacă doar a aprobat Planul, fapt ce pare mult mai apropiat de adevăr, va vedea în scurt timp efectele. Tentația mulțimii este de a-i sări în cap nu celui care a umplut 126 de pagini cu prostii, ci celui care le-a aprobat. Iar postura în care va fi pus, evident, nu are cum să îi convină. Indiferent de cum ar sta lucrurile, Orban se alege cu încă o bilă neagră pentru inepțiile debitate în documentul respectiv.
Făcătorul de bine
Gestul lui Ludovic Orban de a cere populației să nu respecte deciziile Curții Constituționale nu l-aș interpreta decât ca pe o disperare de a nu pierde puterea. Se agață orbește de orice motiv care, crede el, l-ar putea avantaja. Fac această afirmație în contextul în care declarația lui a fost însoțită de atacurile la adresa PSD, nu a venit singură. Trebuia să rezulte că social-democrații sunt de vină pentru hotărârea pronunțată și că degeaba vrea el să ne apere de virus și să se îngrijească de sănătatea noastră.Nu-l lasă PSD, care se opune. Un lucru i-a scăpat însă făcătorului de bine cu de-a sila. N-a întrebat dacă vrem să ne poarte el de grijă.
