Se confirmă ceea ce a fost mult timp un zvon temut și, pentru unii, așteptat: decizia Israelului de a ocupa întreaga Fâșie GazaSe confirmă ceea ce a fost mult timp un zvon temut și, pentru unii, așteptat: decizia Israelului de a ocupa întreaga Fâșie Gaza. Preludiul s-a încheiat. Războiul intră într-o nouă fază, mai gravă.
Timp de 22 de luni, Israelul a recurs la toate alternativele posibile. Atunci când Statele Unite și comunitatea internațională au cerut o creștere a ajutorului umanitar, Israelul s-a conformat, relatează The Spectator. Atunci când negocierile pentru încetarea focului au luat amploare, Israelul a dat dovadă de o flexibilitate fără precedent, incluzând compromisuri teritoriale în jurul axei Morag.
Atunci când Hamas a respins încă o ofertă cuprinzătoare mediată de Egipt, Qatar și SUA, nu s-a datorat lipsei de eforturi din partea Ierusalimului sau a Washingtonului. A fost rezultatul unei decizii calculate a grupării teroriste de a obține câștiguri politice și materiale prin prelungirea conflictului.
Unele guverne occidentale au răspuns cu gesturi de simbolism abstract. În septembrie, Marea Britanie, Franța și Canada urmează să recunoască un stat palestinian, aparent pentru a revitaliza procesul de pace. Dar, după cum a observat Shany Mor, profesor la Universitatea Reichman, acțiunile simbolice care încurajează violența maximalistă nu sparg ciclurile războiului, ci le perpetuează.
Poate că ocupația Gazei nu va aduce pacea. Însă diplomația a fost epuizată. Hamas nu s-a predat, nu s-a moderat și nu a făcut compromisuri. Nu a propus un final viabil al conflictului. În schimb, și-a înfometat prizonierii și propriii civili pentru propagandă, a acumulat ajutoare și a continuat să lanseze atacuri în orașele israeliene.
Decizia Israelului nu este născută din ideologie, ci din necesitate. Nu este un act de răzbunare, ci de calcul strategic. Și a fost luată doar după ce toate celelalte alternative au fost încercate, iar fiecare a fost respinsă de un adversar angajat într-un război continuu.
Va aduce noi critici, în special din partea clasei politice occidentale – care a devenit expertă în a condamna rezultatele fără a urmări cauzele acestora – și unor actori internaționali hotărâți să saboteze orice pas diplomatic sau militar pe care Israelul l-ar fi făcut pentru a înfrunta jihadismul palestinian.
