Donald Trump s-a lăudat că va pune capăt războiului din Ucraina, în timp ce Volodimir Zelenski cere Occidentului garanții de securitate pentru țara sa drept parte a oricărui acord cu Rusia lui Vladimir Putin.
Din start se observă că obiectivele sunt greu de atins. O ”forță de menținere a păcii”, formată mai ales din trupe europene trimise în Ucraina, nu este pe placul multor țări din UE. Ar declanșa o ciocnire directă cu Rusia. În plus, Putin va avea ocazia să atace NATO și să arunce la coș planurile unor posibile negocieri.
Securitatea poate fi cu adevărat „garantată”? Există o pace care trebuie „păstrată”? Garanțiile de securitate pot lua diverse forme; unele vor fi luate mai în serios decât altele, notează The New Statesman. Europenii trebuie să se gândească la modul în care pot sprijini Ucraina în viitor, dar în contextul continuării ostilităților, precum și al încetării acestora.
Garanțiile de securitate sunt un mijloc de a reasigura statele vulnerabile că alții le vor veni în ajutor în cazul în care sunt atacate de prădătorii vecini. Standardul de aur rămâne articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord(1949), în care „părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele în Europa sau America de Nord va fi considerat un atac împotriva tuturor”.
Deși angajamentul pare ferm, nu implică automatism. Clauza de ieșire este că un aliat va acționa după cum „consideră necesar” și, desigur, poate considera necesar să nu facă nimic.
Marilor puteri nu le place să fie constrânse de angajamente stricte. Întotdeauna există o anumită marjă de manevră. Evident, Ucraina nu face parte din NATO și nu va adera prea curând.
Una este să te grăbești să susții o țară care a fost victima unei agresiuni directe și cu totul altceva este să susții o țară care a acționat iresponsabil sau care se află într-o situație atât de dificilă încât nu mai este posibilă nicio salvare. Chiar și atunci când sprijinul deplin este justificat și există opțiuni militare fezabile, acțiunea poate părea prea riscantă și lipsită de sprijinul public.
Vorbe goale și angajamente neonorate
Ucraina are motive să fie sceptică față de garanțiile de securitate, deoarece a fost dezamăgită în trecut. În 1994, a renunțat la arsenalul nuclear moștenit de la Uniunea Sovietică în schimbul unor promisiuni occidentale de păstrare a ”independenței și suveranității”. S-au dovedit vorbe goale. Crimeea a fost anexată de Rusia, iar războiul actual este în curs de desfășurare, fără un răspuns ferm din partea SUA și UE.
Ar fi mai bine ca Occidentul să nu promită Ucrainei ce nu poate să ofere, iar garanțiile de securitate fac parte dintr-o listă de angajamente neonorate. Poate că acest război se va încheia până la urmă, dar, realist și cumva inevitabil, în condițiile Rusiei.
FOSTA UCRAINA PLATESTE AROGANTA SI PROSTIA UNUI SALTIMBAC VANDUT STRAINILOR.
ACUM SE VEDE REALITATEA !,TRUMP LE-A SPUS DIRECT „VRETI ARME SI MUNITIE IN CONTINUARE ?,NE DATI LA SCHIMB ACELE RESURSE MINERALE SPECIALE PENTRU DEZVOLTAREA TEHNOLOGIILOR SPECIALE.
DUPA VANZAREA TERENURILOR AGRICOLE PESTE 65% VINE VNZAREA RESURSELOR !.
CACIALMAUA NATO, UE !!,CIRCARUL SI-A JUCAT ROLUL ,CADE CORTINA PESTE DEZASTRUL PROGRAMAT.
Dar cine-l pune?
Slava suacraina, uraaaaaaa 😀