Israelul avansează cu Operațiunea ”Carele lui Ghedeon”, cea mai ambițioasă campanie militară în Fâșia Gaza de la începutul războiului.
Asaltul, lansat cu scopul declarat de a elimina infrastructura militară a Hamas și de a asigura returnarea ostaticilor săi, vine după luni de armistițiu fragil, negocieri eșuate și frustrare crescândă.
Încetarea focului din ianuarie nu a adus nici pace, nici responsabilitate – doar o pauză care a permis Hamas să se regrupeze, notează The Spectator. De data aceasta, Israelul pare hotărât să nu facă aceeași greșeală.
Ofensiva este feroce și amplă, vizând ultimele bastioane ale Hamas, inclusiv rețelele dense de tuneluri și pozițiile urbane integrate care au complicat mult timp desfășurarea IDF.
Eyal Zamir, șeful Statului Major, a descris campania drept un „război multisectorial” pe care Israelul nu l-a ales, ci în care a fost forțat să intre în „ziua neagră de 7 octombrie”.
Din punct de vedere strategic, această fază a războiului reflectă o doctrină recalibrată. Odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și cu o schimbare a poziției Washingtonului, Israelul se confruntă acum cu mai puține constrângeri.
Operațiunea este, în esență, un pariu: o ultimă încercare de a rupe controlul Hamas asupra Gazei, chiar cu prețul reproșurilor internaționale. Rămâne de văzut dacă acest pariu va da roade, dar este evident că statul ebraic consideră că nu există nicio alternativă viabilă.
Descrierea ofensivei de către ministrul de externe britanic David Lammy ca fiind „nejustificată din punct de vedere moral” face ecou sentimentelor care sunt acum comune în toate capitalele europene.
Cu toate acestea, lauda deschisă a Hamas la adresa Regatului Unit, Franței și Canadei ca răspuns la aceste critici ar trebui să le dea de gândit.
Atunci când condamnarea este sărbătorită de un grup terorist care preia, torturează și înfometează ostatici, își folosește proprii civili drept scuturi, depozitează rachete în școli și construiește centre de comandă sub spitale, calculul politic ar trebui reevaluat.
O mare parte din indignarea actuală își are rădăcinile în preocuparea legitimă pentru suferința civililor. Însă o examinare mai atentă arată că multe dintre afirmațiile care stau la baza acestei relatări sunt fie neverificabile, fie exagerate, fie provin de la organizații cu credibilitate compromisă.
Rapoartele ONU au eliminat aproape complet Hamas drept forță combatantă în conflict, menționând tacticile sale doar în treacăt, dacă nu chiar deloc. Un raport recent al Henry Jackson Society umple acest gol, documentând în detaliu încorporarea deliberată de către Hamas a mijloacelor militare în zone civile – o strategie recunoscută de mult timp de liderii SUA și UE și chiar de către oficialii Hamas.