În timp ce Occidentul a trecut Rubiconul și furnizează tancuri de luptă Ucrainei, merită să luăm în considerare, în mod realist, diferitele scenarii pentru sfârșitul războiului.
Scenariul victoriei ucrainene: expulzarea trupelor rusești, inclusiv din Crimeea și autoproclamatele „republici” din Donbas anexate de Rusia.
Dar nu aceasta a fost întotdeauna poziția lui Zelenski. În primele zile ale războiului, el a sugerat în linii mari că atât aderarea deplină la NATO, cât și statutul Crimeei și al Donbasului erau negociabile, sub rezerva unor plebiscite supravegheate la nivel internațional după o retragere a trupelor rusești la frontierele de dinainte de 24 februarie (ceea ce ar implica lăsarea Crimeei și a zonelor rebele din Donbas sub control rusesc cel puțin temporar).
Potrivit lui Gideon Rose, autorul cărții „Cum se termină războaiele”, fiecare război purtat vreodată a avut trei faze: atacul de deschidere, lupta pentru avantaj și finalul jocului.
Acest final de joc are în mod inevitabil unul dintre cele două rezultate: fie valul războiului se întoarce ireversibil în favoarea unei părți, fie conflictul se termină cu un fel de pace convenită de comun acord – în cel mai bun caz o pace negociată.
Războiul din Ucraina se află în prezent încă în faza de mijloc: lupta pentru avantaj. Nici Rusia, nici Ucraina nu sunt interesate să negocieze, deoarece fiecare încearcă în continuare fie să câștige categoric, fie, cel puțin, să își îmbunătățească poziția pe front și, astfel, să aibă o poziție mai puternică de pe care să poată, în cele din urmă, să stabilească termenii păcii.
Dacă se cercetează puțin mai adânc aparenta unitate aliată a occidentalilor, apare o prăpastie clară între viziunea NATO asupra victoriei și cea a Ucrainei, notează The Spectator. Generalul în retragere Ben Hodges, fost comandant al armatei Statelor Unite în Europa, insistă asupra faptului că preluarea Crimeei este „vitală din punct de vedere strategic” pentru viitoarea securitate militară a Ucrainei.
Cucerire în loc de eliberare?
Recucerirea Crimeei și a fostelor republici rebele din Donbas va presupune să se ducă un tip de război foarte diferit. În loc de eliberare, va fi un război de cucerire. Este la fel de clar că o majoritate semnificativă a celor care trăiesc acum în Crimeea sunt ruși care nu doresc să fie ucraineni.
Un raport recent al New York Times a evidențiat loialități divizate chiar și în rândul localnicilor din Herson și din părțile din Donbas eliberate de trupele Kievului.
Acest lucru ridică o întrebare foarte incomodă – dorește Occidentul să se ocupe de constrângerea oamenilor să se alăture unei națiuni din care nu doresc să facă parte?
Tragedia acestui război este că nu există o soluție echitabilă sau sigură. Cedarea oficială a controlului asupra unor părți din Donbas și Crimeea către Putin ar lăsa Ucraina fără o graniță naturală sau apărabilă și ar lăsa la putere un regim de la Kremlin care rămâne un pericol clar pentru Kiev și vecinii săi.
În schimb, sprijinirea avansării Ucrainei până la granițele sale din 1991 ar implica susținerea a ceea ce populația locală ar vedea ca pe un război coercitiv de cucerire. Mai grav, pierderea Donbasului și a Crimeei ar fi – cu siguranță, dacă ne luăm după istoria Rusiei – la fel de fatală pentru regimul Putin precum înfrângerea în războiul ruso-japonez, primul război mondial și Afganistanul.
Dar o Rusie încolțită, în colaps și înarmată nuclear ar risca exact scenariul Armageddon pe care SUA s-au străduit atât de mult să îl evite.
În timp ce principala constrângere asupra efortului de război al Kievului este de ordin material, principala preocupare a Kremlinului este de ordin politic.Acesta este motivul pentru care Putin pregătește, după toate aparențele, o ofensivă majoră, probabil din mai multe direcții, pentru a crea un avantaj tactic pe teren înainte ca tancurile occidentale să poată fi desfășurate.
Zelenski se află, de asemenea, într-o poziție mult mai precară decât sugerează popularitatea sa actuală. A promis poporului său o victorie totală, iar sondajele spun că aproape 90% dintre alegători îl cred. Un eșec ar fi dezastruos din punct de vedere politic. La fel ar fi și semnarea oricărui acord de pace care implică pierderea de pământ ucrainean.
Chiar și scenariul optimist de a-i forța pe ruși să se întoarcă la granițele de dinainte de invazie ar lăsa Ucraina dezmembrată și Putin probabil încă la putere.
Practic, nu există aproape niciun rezultat realist pentru acest război care să nu se termine cu ucrainenii strigând „Trădare!”. Dar dacă alternativa ar fi să lupte în cel de-al treilea război mondial, aceasta ar putea sfârși prin a fi cea mai puțin rea dintre opțiuni.