O națiune în declin? Superputerea care se îndoiește de sine

Majoritatea americanilor spun că țara lor este în declin. Atunci când Pew Research Center i-a întrebat cum cred că se va comporta SUA în 2050, 54% dintre respondenți au fost de acord că economia va fi mai slabă. Atmosfera politică este impregnată de ceva timp de sentimentul că America se îndreaptă într-o direcție greșită.

Potrivit unui sondaj Gallup de lungă durată, ponderea americanilor care sunt „mulțumiți” de felul în care merg lucrurile nu a mai depășit 50 la sută în ultimii 20 de ani. În prezent, aceasta se situează la 20 la sută.

De la John F. Kennedy la Ronald Reagan și până la Barack Obama, perspectiva politicii optimiste părea să fie cea câștigătoare. Dar în 2016, Statele Unite au ales un politician a cărui campanie a avut ca premisă tristețea.

Donald Trump a subliniat că economia americană se afla într-o „stare dezastruoasă”, că Statele Unite au fost „nerespectate, batjocorite și jefuite” în străinătate și că lumea era „un dezastru total”. Actuala sa campanie a reluat aceste teme de bază. Cu trei luni înainte de a-și declara candidatura, a lansat un videoclip intitulat „O națiune în declin”. Așa să fie?

Campania prezidențială din 2020 a lui Joe Biden a fost mult mai tradițională. El a lăudat frecvent virtuțile Statelor Unite și a recitat adesea acea replică familiară: „Cele mai bune zile ale noastre sunt încă în față”. Și totuși, o mare parte din strategia sa de guvernare s-a bazat pe ideea că țara a urmat un curs greșit, chiar și sub președinți democrați.

O mare strategie americană care se bazează pe ipoteze greșite va duce America și lumea pe căi greșite, subliniază Foreign Affairs. Măsură după măsură, Statele Unite rămân pe o poziție dominantă în comparație cu principalii săi concurenți și rivali. Cu toate acestea, se confruntă cu un peisaj internațional foarte diferit.

Multe puteri din întreaga lume au crescut în putere și încredere. Unele dintre ele caută în mod activ să conteste hegemonia SUA și ordinea care a fost construită în jurul acesteia.

Washingtonul are nevoie de o nouă strategie, una care să înțeleagă că rămâne o putere formidabilă, dar că operează într-o lume mult mai puțin liniștită. Provocarea este de a alerga repede, dar nu de a fugi speriat. În prezent, însă, SUA rămân cuprinse de panică și îndoială de sine.

De fapt, panica și îndoiala nu sunt justificate. Economia americană este de aproape două ori mai mare decât cea a zonei euro. Cele mai valoroase companii din lume sunt americane.  Primele zece au o capitalizare totală mai mare decât valoarea combinată a piețelor bursiere din Canada, Franța, Germania și Regatul Unit.

Celor care pun decenii de stagnare americană pe seama politicilor Washingtonului li s-ar putea pune o întrebare: cu ce economie avansată ar fi vrut Statele Unite să facă schimb de locuri în ultimii 30 de ani?

Armata americană este cea mai puternică din lume. Băncile americane conduc lumea financiară. Dolarul rămâne moneda folosită în aproape 90 la sută din tranzacțiile internaționale.

Și atunci de unde vine atâta neîncredere a americanilor în ei înșiși? Bineînțeles, America are  multe probleme. Dar are hard-power la nivel global și  resursele interne necesare pentru a rezolva aceste probleme mult mai ușor decât majoritatea celorlalte țări.

Mai cu seamă, America are influență. Puterea este formată din resurse concrete – economice, tehnologice și militare. Influența este mai puțin tangibilă. Este capacitatea de a determina o altă țară să facă ceva ce altfel nu ar fi făcut. În termeni simpli, înseamnă să influențezi politicile unei alte țări în direcția pe care o preferi.

Ordinea internațională pe care americanii au construit-o și susținut-o este contestată pe mai multe fronturi. Dar Statele Unite rămân cel mai puternic actor din această ordine. Dacă renunță la această viziune din cauza fricii și a pesimismului, vor pierde o mare parte din avantaje.