Conflictele violente sunt în creștere în mai multe părți ale lumii. Pe lângă atacul din 7 octombrie al Hamas asupra Israelului și ofensiva israeliană în Gaza, care a ridicat spectrul unui război mai amplu în Orientul Mijlociu, a avut loc o creștere a violenței în Siria, inclusiv un val de atacuri armate cu drone care au amenințat trupele americane staționate acolo.
În Caucaz, la sfârșitul lunii septembrie, Azerbaidjanul a cucerit enclava disputată Nagorno-Karabah. Între timp, în Africa, războiul civil din Sudan continuă, iar o preluare militară a Nigerului în iulie a fost a șasea lovitură de stat în Sahel și în Africa de Vest din 2020 încoace.
Conform unei analize a datelor colectate de Uppsala Conflict Data Program, numărul, intensitatea și durata conflictelor la nivel mondial se află la cel mai înalt nivel de dinainte de sfârșitul Războiului Rece.
În 2022 au existat 55 de conflicte active, cu o durată medie de aproximativ opt până la 11 ani, ceea ce reprezintă o creștere substanțială față de cele 33 de conflicte active cu o durată medie de șapte ani din deceniul anterior.
A trecut mai mult de un deceniu de când nu a mai fost încheiat un acord de pace cuprinzător mediat la nivel internațional pentru a pune capăt unui război.
Conflicte aparent înghețate – în țări precum Etiopia, Israel și Myanmar – se dezgheață într-un ritm alarmant. Odată cu invazia rusă în Ucraina, conflictele de mare intensitate au revenit chiar și în Europa. Numărul persoanelor strămutate cu forța la nivel mondial a atins cifra record de 108 milioane la începutul acstui an.
Războaiele sunt din ce în ce mai frecvente și mai greu de încheiat, din mai multe motive, relatează Foreign Affairs. Unul dintre acestea este natura schimbătoare a conflictului.
Războaiele din secolul XXI tind să fie purtate între state și grupuri armate angajate în cauze diferite, care au acces la armament relativ avansat și la alte forme de tehnologie, precum și la bani obținuți din resurse naturale și activități criminale.
Conflictele au devenit, de asemenea, din ce în ce mai internaționalizate. Țări precum Rusia, Arabia Saudită, Turcia, Emiratele Arabe Unite și Statele Unite sunt antrenate în mod regulat, fie indirect, fie direct, în războaie străine, așa cum s-a văzut în mod repetat în Orientul Mijlociu și Africa. Cu cât mai multe părți locale și internaționale sunt implicate într-un conflict, cu atât mai greu este de pus capăt acestuia.
Pierderea de influență a ONU a fost determinată de concurența geopolitică, care a divizat statele puternice. Consiliul de Securitate s-a gripat, afectat de rivalitățile tot mai mari dintre Statele Unite, Rusia și China și de o abordare din ce în ce mai tranzacțională a politicii internaționale.
Copleșiți de o serie de crize globale, inclusiv de agresiunea Rusiei în Europa și de o Chină care se afirmă agresiv, mulți dintre factorii de decizie politică la nivel înalt din Statele Unite și Europa și-au îndreptat atenția mai degrabă către abordarea consecințelor conflictelor – valuri de refugiați și contrabanda transfrontalieră de droguri și arme, în special – decât către cauzele acestora.
În cele din urmă, eforturile diplomatice pentru dezamorsarea conflictelor par să nu ducă nicăieri. În cel mai bun caz, apar scenarii de mediere, destul de marginale. Puțini se așteaptă să funcționeze, deoarece războaiele sunt pârghia folosită de țările puternice pentru a-și extinde influența globală.