Când a căzut Zidul Berlinului, o realitate teritorială s-a stins, dar ideea care a stat la baza ei a rămas: o guvernare autoritară asociată cu  suspiciune și dispreț față de Occident.  În Vladimir Putin, această idee are un conducător devotat.

Chiar acum, Rusia,  China și Iran formează o coaliție pentru a contesta ordinea globală condusă de americani, notează Modern Diplomacy. În unele teatre, cum ar fi Ucraina, sunt desfășurate bombe pentru a anunța sosirea acesteia. În alte părți, este la fel de  sinistru.

Mobilizarea Rusiei în Caucazul de Sud

În Caucazul de Sud, Putin manevrează în liniște – încercând să recupereze fragmentele imperiale ale Rusiei și să stingă în mod fatal influența în scădere a Europei în regiune.

În Georgia, premierul său miliardar, care are legături cu Kremlinul, a răsturnat recent un veto prezidențial pentru a adopta o reglementare privind mass-media de inspirație rusă, supranumită „legea rusă”.

Între timp, Armenia vecină caută legături mai substanțiale cu Occidentul, desprinzându-se de sub jugul Rusiei. Dar fostul secretar general al NATO, Anders Rasmussen, a cerut Europei să renunțe rapid la sprijinul acordat Armeniei.

Europa nu poate sta cu mâinile în sân. Trebuie să împuternicească rapid forțele regionale pro-europene sau să asiste la redesenarea granițelor imperiale de către Rusia, pas cu pas.

Și China câștigă teren: Georgia a  atribuit unor firme chineze un contract pentru dezvoltarea unui port strategic de mare adâncime în Marea Neagră, după ce inițial îl acordase unui consorțiu condus de americani.

Această mișcare coincide cu confruntarea dintre China și SUA  în Marea Chinei de Sud. Anul trecut, Ministerul chinez al Resurselor Naturale a publicat o hartă care revendică zone vaste aparținând Filipinelor, Malaeziei, Indoneziei și Vietnamului.

Rusia are în vedere reconstruirea unor rute de transport rutiere și feroviare cu Iran prin sudul Armeniei. Republica Islamică este un furnizor de armament pentru trupele rusești care luptă în Ucraina

Azerbaidjanul, vecin cu Iranul, furnizează petrol și gaze către piețele europene prin conducte care trec prin Georgia. Președintele azer Ilham Aliev forjează legături economice mai strânse cu Putin, în contextul unor schimburi comerciale de 4 miliarde de dolari, ceea ce face ca Europa să devină dependentă din punct de vedere energetic de un partener cheie al Rusiei.

Europa, departe de politica hard power

Poate că națiunile europene ar trebui să se înarmeze cu mult peste angajamentele NATO de 2%, deoarece securitatea lor depinde de capacitatea  de a exercita o forță credibilă, nu doar de a o analiza pe la Bruxelles.  Din păcate, Europa fracturată  este departe de politica hard power.

Dacă Putin continuă să mobilizeze necontrolat Caucazul de Sud înapoi spre o Uniune Sovietică reimaginată, relația trilaterală a Rusiei cu Iranul și China va inaugura o nouă ordine pentru care Europa este catastrofal de nepregătită.