Războiul din Ucraina nu este despre democrație versus autoritarism sau despre “regulile ordinii internaționale”, așa cum sunt definite de Statele Unite.
Este vorba despre nesiguranță și frică de ambele părți. Este vorba despre suveranitate și inviolabilitatea frontierelor – dreptul oamenilor de a trăi în siguranță, fie că sunt ucraineni, polonezi, baltici sau ruși, susține politologul Gordon Adams, care a lucrat pentru Bill Clinton la Casa Albă.
Pentru Ucraina, Polonia și țările baltice, teama este existențială; pentru Rusia, teama agresivă este istorică. În linii mari, există moduri în care națiunile ar putea atenua această teamă.
Pentru ca războiul din Ucraina să se încheie, ar trebui să fie interesate toate părțile implicate direct sau indirect. Ucrainenii și rușii trebuie să se simtă la fel de siguri ca și membrii NATO.
Această strategie ar putea să pună Uniunea Europeană în centrul evenimentelor – o soluție europeană, nu una americană. Și ar fi o provocare majoră pentru UE, care a acordat doar o atenție marginală capacităților militare și strategiilor de securitate pentru Eurasia. NATO a fost opțiunea implicită a Europei.
Europa va avea nevoie și va dori independență de acțiune; într-adevăr, precauția Franței și a Germaniei în ceea ce privește confruntarea cu Rusia reflectă această realitate.
“Autonomia strategică” promovată de președintele Emmanuel Macron va însemna crearea unei capacități militare europene mai cuprinzătoare, care să poată lucra în tandem cu SUA și cu alții, dar și pe cont propriu.
Ar face posibilă o retragere militară semnificativă a SUA din Europa, un pas care ar liniști și Rusia. O capacitate europeană ar trebui să reflecte regimul de securitate mai larg care se creează. Liniștea pe care o aduce un astfel de acord ar putea face ca investiția militară a Europei să fie mai puțin costisitoare.
Controlul și reducerile de armament ar fi o caracteristică centrală a unei înțelegeri. Va trebui să includă armele nucleare – strategice și tactice – și apărarea antirachetă.
Vor fi necesare noi instituții. Ar putea fi redefinită Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) pentru a juca un rol central, având în vedere că are o misiune de securitate și că toți actorii europeni fac parte din ea.
Poate că aceste aranjamentele de securitate sunt “realiste”, după cum spune Adams, dar, odată pornit, războiul din Ucraina a demonstrat că nimeni nu pare dornic să le pună în aplicare.