Nu pierde războiul, dar nici nu-l câștigă. Putin, agentul haosului

Timp de ani de zile, președintele rus Vladimir Putin a combinat răsturnări de situație și minciuni, făcând dificilă distincția între evaluare și ficțiune și folosind acest amestec toxic pentru a-și șantaja, diviza și deruta inamicii.

În ultimele zile, Rusia s-a retras din acordul privind cerealele din Marea Neagră, apoi a revenit la el și a lansat amenințări cu atacuri nucleare înainte de a schimba cursul pentru a aproba limbajul neproliferării.

Săptămâna atrecută, Putin a ordonat forțelor sale să se retragă din Herson la doar câteva săptămâni după ce a declarat că orașul va fi parte a Rusiei „pentru totdeauna”.Cum ar trebui ca lumea să-i interpreteze declarațiile, acțiunile și semnalele extrem de contradictorii?

„Pentru Rusia, inconsecvența este o parte integrantă a strategiei sale de politică externă, în special sub Putin”, a declarat pentru Politico Fiona Hill, fost oficial în cadrul Consiliului de Securitate Națională al SUA.

În ianuarie și februarie, cu mai puțin de două săptămâni înainte ca tiruri intense de rachete să plouă asupra Harkovului și Kievului, Kremlinul și înalții săi oficiali au respins orice sugestie că Putin ar intenționa să invadeze și să cucerească Ucraina.

Întărirea trupelor de-a lungul granițelor de est și de nord ale Ucrainei face parte din exercițiile militare normale, au spus ei. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Maria Zakharova, a catalogat drept „absurde” acuzațiile potrivit cărora Rusia ar fi nutrit planuri agresive: „Aflăm din ziarele americane că vom ataca Ucraina”. Șeful ei, ministrul de externe Serghei Lavrov, a insistat că „nu va fi un război”, asigurând pe toți că Rusia nu dorește unul.

A fost aceasta o minciună nerușinată, menită să înșele și să mențină elementul surpriză, sau o adevărată schimbare de politică? Este greu de spus – și s-ar putea ca aceasta să fie intenția. Sau poate fi doar eșecul Occidentului de a înțelege cum se elaborează politica rusă.

Guvernele occidentale se străduiesc să înțeleagă răsturnările bruște de situație și, de prea multe ori, nu pot face diferența între astfel de schimbări de politică și înșelăciunea intenționată.Rezultatul este că – indiferent de motivațiile pentru schimbările de direcție – toată lumea se întreabă ce va face Putin.

Poate că definiția lui Winston Churchill despre Rusia ca fiind „o ghicitoare, învăluită într-un mister, în interiorul unei enigme” nu a fost niciodată mai adevărată de când liderul britanic s-a luptat să-l deslușească pe Stalin.

„În general, Putin crede că acolo unde există haos, există oportunități, așa că înșelăciunea și confuzia  fac parte din antrenamentul său de spionaj”, spune Orysia Lutsevych, cercetător la Chatham House din Marea Britanie.

Chiar și așa, există diferite motive pentru schimbări și neconcordanțe. „În unele cazuri, Putin testează limitele posibilului, ca în cazul acordului privind cerealele, iar dacă partea adversă dă dovadă de forță și determinare, el face o întoarcere.”

Casa Albă, aparent, nu vrea să-și asume prea multe șanse.  Consilierul american pentru securitate națională, Jake Sullivan, a purtat discuții cu oficiali de rang înalt de la Kremlin, cu scopul de a reduce riscul ca războiul din Ucraina să devină un conflict nuclear.

Potrivit lui Emily Ferris, analist la Royal United Services Institute, un think tank britanic de apărare și securitate, amenințările nucleare ale lui Putin din ultimele câteva săptămâni au fost o modalitate „de a escalada pentru a testa apele și a vedea care ar fi răspunsul”.

Recent, el a redus amenințările, afirmând că „nu a vorbit niciodată despre utilizarea armelor nucleare” și că un atac nuclear asupra Ucrainei nu ar avea sens nici politic, nici militar.

Andrei Ilarionov, un fost consilier politic senior al lui Putin și acum oponent, crede că există mai puțină logică decât se vede când vine vorba de schimbări bruște de politică.  „Se pare că a devenit destul de nervos pentru că, dacă nu pierde războiul, cu siguranță nici nu câștigă”.