Nu mai ține ipocrizia! De ce UE sprijină Ucraina, dar are rezerve față de Israel

Așa a fost de la invazia teroristă a Hamas asupra Israelului din 7 octombrie. Reacția imediată a Comisiei Europene a fost confuză.

Comisarul pentru vecinătate și extindere, Oliver Varhelyi, a scris pe Twitter că Executivul european va suspenda toate ajutoarele acordate palestinienilor. Cu toate acestea, el a fost nevoit rapid să dea înapoi, deoarece nu a consultat statele membre, dintre care nouă recunosc oficial Palestina ca națiune.

Alte trei state – Irlanda, Luxemburg și Danemarca – ar fi solicitat o referire la de-escaladare în declarația oficială a UE ca răspuns la atacuri, notează Bloomberg. „De-escaladare”, ca și „răspuns proporțional”, sunt termeni care se traduc prin: „Ne vom opune la aproape orice represalii din partea Israelului.”

La sfârșitul săptămânii trecute, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a vizitat în grabă Israelul, unde și-a exprimat solidaritatea cu victimele atacurilor Hamas. A fost mustrată de șeful diplomației UE, Josep Borell, care a declarat că politica externă blocului a fost decisă de liderii celor 27 de state membre și de miniștrii de externe ai acestora în cadrul unor reuniuni „prezidate de mine”.

Și care a fost această politică privind criza din Orientul Mijlociu? Să critice Israelul care nu respectă „dreptul internațional”.

Marți, liderii UE au organizat o videoconferință pentru a discuta o poziție comună în urma atacurilor teroriste ale Hamas. În comunicatul lor se menționează următoarele: „Subliniem dreptul Israelului de a se apăra în conformitate cu dreptul umanitar international”. Dar apoi a venit și avertismentul: „Este crucial să se prevină escaladarea regională”.

Există  motive practice pentru echivocul european. În primul rând, liderii UE se tem că un război regional ar duce la un nou val de refugiați care să ceară azil în Europa, într-un moment în care trecerile ilegale sunt la cel mai ridicat nivel de la exodul sirian din 2015. Migrația a redevenit o preocupare principală a alegătorilor în ultimul an în majoritatea țărilor europene.

În al doilea rând, statele membre ale UE, în special țările cu o populație musulmană numeroasă, se tem că, după câțiva ani de liniște, terorismul ar putea reveni în forță.

În al treilea rând, există problema persistentă a dependenței Europei de importurile de energie. Cancelarul german Olaf Scholz s-a întâlnit săptămâna trecută cu emirul Qatarului, șeicul Tamim bin Hamad Al-Thani. Qatar este un susținător financiar major al Hamas. Cu toate acestea, a devenit un furnizor important de gaz pentru Germania după ce invazia Rusiei în Ucraina a pus capăt efectiv importurilor europene de gaz rusesc.

Criza din Israel a dus la suspendarea temporară a fluxurilor din câmpul de gaz Tamar. Ultimul lucru de care au nevoie liderii europeni este o nouă creștere a prețurilor la energie chiar în momentul în care inflația părea să se atenueze.

În cele din urmă, liderii UE nu doresc ca SUA (și cu atât mai puțin ei înșiși) să fie distrași de la războiul dintre Ucraina și Rusia. Erau deja îngrijorați de declinul sprijinului public american pentru ajutorarea Ucrainei, în special în rândul republicanilor, care par a fi intenționați să îl nominalizeze din nou la președinție pe izolaționistul Donald Trump.

Însă va fi mai greu decât cred liderii europeni să le vândă omologilor lor americani o strategie „Ucraina mai întâi”. Cele două conflicte sunt deja prea întrepătrunse pentru a fi considerate izolat unul de celălalt.

Rusia este implicată indirect în criza din Orientul Mijlociu prin prezența sa în Siria, inclusiv prin sistemele de apărare aeriană de ultimă generație pe care le deține acolo.

Propaganda rusă încearcă deja să semene disensiuni între Kiev și Ierusalim. Și va exista cel puțin o anumită concurență între Ucraina și Israel pentru aprovizionarea cu anumite tipuri de muniții, în special bombe ghidate și obuze de artilerie de 155 mm.

Între timp, Rusia și Iranul colaborează de luni de zile pentru a susține efortul de război al lui Putin împotriva Ucrainei.