Deși criza Wagner s-a încheiat în mai puțin de 40 de ore în Rusia, lumea a fost șocată și divizată. Occidentul, în special, mai că se pregătea să anunțe sfârșitul regimului Putin și o dezmembrare a puterii Rusiei. N-a fost așa.
Unii cercetători sunt convinși că trei „cazuri istorice” din analele Rusiei sunt edificatoare pentru o analiză a situației din prezent.Din punct de vedere cronologic, primul caz este războiul din Crimeea (1854), care i-a fascinat pe mulți istorici. Ei susțin că înfrângerea Rusiei s-a datorat aliaților anglo-francezi, care reprezentau un sistem democratic, o armată mai bine pregătită și mai avansată, precum și o diplomație mai abilă.
De fapt, Imperiul Otoman care era protejatul aliaților anglo-francezi trebuia păstrat chiar și cu riscul războiului cu Rusia. Astăzi, elitele politice de la Washington și Londra pretind că „sprijină Ucraina atâta timp cât este nevoie în fața războiului ilegal de agresiune al Rusiei”.
Apoi a venit al doilea caz, cel al prăbușirii Rusiei imperiale în 1917. Rusia era văzută ca o putere săracă și înapoiată în Europa, unde alte mari puteri dominau afacerile mondiale de secole. Din diverse motive, până în al treilea an al Primului Război Mondial, Rusia a fost sfâșiată de revoluțiile interne care au dus la retragerea din război și la sancțiunile severe impuse noului regim bolșevic de către puterile occidentale.
Ca și Germania, Rusia sau, mai exact, Uniunea Sovietică a fost izolată de blocul aliat. Cu toate acestea, nu este clar dacă Rusia a fost învinsă în timpul războiului, chiar dacă armata rusă nu a fost capabilă în luptele împotriva armatei germane.
Ajungem acum la al treilea caz, cel al dezintegrării fostei Uniuni Sovietice în 199, care a fost descrisă în mod pretențios de către Statele Unite ca fiind o „victorie fără război”. Mulți analiști consideră că pe locul URSS s-a clădit o Rusie și mai agresivă și mai dornică de imperialism.
Astfel de evenimente istorice nu pot fi descrise drept catastrofale pentru Rusia de astăzi. Istoria poate acționa ca un ghid, dar nu înseamnă neapărat o repetare a trecutului.
Mass-media și comentariile politice din Occident au încercat să fabrice slăbiciunile lui Putin și ale Rusiei pentru că aceste narațiuni sunt văzute drept “analize de perspectivă”, fără ca nimic să le susțină. Nu se poate câștiga un conflict cu Rusia cu previziuni incerte.
După rebeliunea eșuată a mercenarilor Wagner, toate serviciile militare și de securitate, toate elitele federale și regionale s-au angajat să sprijine imediat și activ autoritatea centrală condusă de Putin. Evgheni Prigojin a fost mutat în Belarus, o țară care este un aliat important al Kremlinului.
Războiul din Ucraina se prelungește, cu tot spijinul occidental. Astfel, se anunță o nouă etapă în care Rusia va fi mai agresivă în „operațiunea specială”. După cum a spus politologul rus Igor Istomin, această operațiune trebuie să fie prelungită ani de zile înainte ca obiectivele sale să fie îndeplinite.
Prin urmare, cei care se grăbesc să cânte prohodul Rusiei ar trebui să judece considerentele geopolitice ale unei puteri de temut.Dacă Occidentul va continua să subestimeze Rusia, nu va face decât să continue greșelile din trecut și percepțiile deformate pentru o țară pe care încă nu o cunoaște.