Keir Starmer a fost neobosit în eforturile sale diplomatice de a construi o „coaliție a celor dispuși” și de a trimite o forță de menținere a păcii în Ucraina.
Premierul britanic a găzduit o teleconferință cu alți 29 de lideri mondiali, iar joi, ministrul apărării, John Healey, va convoca o reuniune a șefilor militari la Cartierul General Permanent Comun al Ministerului Apărării de la Northwood „pentru a sprijini un acord de pace și a garanta securitatea viitoare a Ucrainei”.
Promisiuni dubioase
Împreună cu partenerii potențiali Franța, Turcia, Canada și Australia, Regatul Unit este pregătit să contribuie la o forță militară de până la 30 000 de oameni care să fie desfășurată în Ucraina, scrie The Spectator. Guvernul a declarat că „ar fi un angajament pe termen lung, vorbim de ani de zile”. Totuși, oricât de definitive ar fi aceste promisiuni, sunt ciudat de retroactive și se bazează pe ipoteze extrem de îndoielnice.
De când Donald Trump a dezvăluit în februarie că a vorbit unilateral cu Vladimir Putin pentru a explora modalitatea de a pune capăt războiului din Ucraina, Starmer s-a orientat energic către postura de campion și arhitect al unei forțe de menținere a păcii.
Discuțiile actuale se concentrează pe dimensiunea probabilă a forței, care la 30 000 de oameni pare puțin probabil să fie de folos. Dar cum pot planificatorii să anticipeze cât de mare va trebui să fie atunci când, după cum admite însuși Starmer, rolul său nu este încă definit și nu are reguli de angajament convenite?
Mai îngrijorător, nu există pace care să fie menținută în Ucraina. Există un plan pentru o încetare a focului de 30 de zile, pe care Putin l-a întâmpinat cu atât de multe rezerve încât unii analiști vorbesc de o respingere.
Nu apare o viziune a unei soluții care să se apropie de acceptarea universală și care să oprească războiul. Starmer a creat un instrument fără a ști ce scop va îndeplini.
Obstacole majore
Există și alte obstacole majore în calea forței de menținere a păcii a coaliției celor dispuși.
Rusia a avertizat în repetate rânduri că nu va accepta, sub nicio formă, personal militar din țările NATO pe teritoriul Ucrainei. Emmanuel Macron a respins această afirmație, spunând: „Dacă Ucraina cere forțelor aliate să se afle pe teritoriul său, nu depinde de Rusia să accepte sau nu”.
Dacă atât punctul său de vedere, cât și cel al lui Putin rămân stabilite, nu va exista și nu poate exista niciun acord de pace.
De asemenea, nu este clar câte trupe ar furniza Regatul Unit sau cum. În teorie, conform planurilor NATO, armata s-a angajat să trimită Divizia a 3-a blindată (UK) pentru cerințele operaționale, însă nu poate îndeplini acest angajament din cauza lipsei de personal și de echipamente.
În cadrul operațiunii Cabrit, aproximativ 1 000 de soldați sunt desfășurați în prezent în Estonia și Polonia, ca parte a prezenței avansate consolidate a NATO. În plus față de aceasta și de alte desfășurări, generarea, să zicem, a unei formațiuni de dimensiunea unei brigăzi de 4 500 de militari ar fi o provocare serioasă.
Se întrevede un drum lung de parcurs până la negocierea unei soluții care să rezolve toate aceste probleme; într-adevăr, succesul nu este garantat. În ciuda pozițiilor foarte ferme ale lui Trump, Putin și alții, discuțiile lui Starmer cu privire la următorii pași sunt dedicate executării unei sarcini încă nedefinite cu resurse neidentificate.