Nu este vorba doar de Ucraina și Gaza: războaiele sunt în creștere peste tot

Institutul Internațional pentru Studii Strategice din Londra  tocmai a publicat cea mai recentă ediție a autoritarului său studiu anual privind conflictele armate, care nu prezice prea multă pace.

Dimpotrivă, prezintă o imagine sumbră a creșterii violenței în multe regiuni, a războaielor care rezistă cronic la instaurarea păcii. Documentează 183 de conflicte pentru 2023, cel mai mare număr din ultimele trei decenii.

Deși lumea nu este amenințată imediat de un mare război, precum cele din 1914-1918 și 1939-1945, tensiunile sunt în creștere, în special între SUA și China, notează Bloomberg.  Pe de altă parte, atacurile Rusiei în Georgia în 2008, în Crimeea în 2014 și, acum, în Ucraina continentală, demonstrează o acceptare nesăbuită a riscurilor violenței interstatale.

Vladimir Putin  este încrezător și devine din ce în ce mai încrezător pe măsură ce sprijinul american și european pentru Ucraina slăbește, că el și poporul său sunt mai duri decât “occidentalii decadenți”.

Între timp, încă nu știm cât de departe este pregătit președintele Xi Jinping să își extindă propria agresiune în Marea Chinei de Sud, mai ales către Taiwan. Și persistă pericolul ca devastarea Fâșiei Gaza de către Israel, în urma atrocităților îngrozitoare comise de Hamas la 7 octombrie, să precipite o luptă mai amplă în Orientul Mijlociu.

Există ciocniri de frontieră în întreaga lume. Azerbaidjanul a pus stăpânire pe regiunea Nagorno-Karabah, precipitând fuga a peste 100.000 de locuitori armeni ai acesteia. Tensiunile persistă între Rusia și Georgia, iar între Algeria și Maroc sunt mai grave decât oricând în timpurile moderne. În Pakistan, terorismul intern a escaladat, iar riscurile în relațiile cu guvernul antimusulman din India sunt periculos de mari.

Comitetul Internațional al Crucii Roșii enumeră 459 de grupări armate ale căror activități provoacă preocupări umanitare, iar 195 de milioane de persoane trăiesc sub controlul total sau parțial al acestora.

Politicile din ce în ce mai asertive ale statelor autoritare – în special China, Rusia, Iran, Turcia și statele din Golf – „reprezintă una dintre principalele cauze ale dispariției proceselor tradiționale de soluționare a conflictelor și de pacificare”. „Aceste puteri susțin adesea regimurile autoritare și nu țin cont de principiile fundamentale ale dreptului umanitar internațional”.

Complicând lucrurile, „prăpastia dintre Rusia și puterile occidentale a devenit de netrecut, iar asigurarea de aliați a devenit un imperativ strategic”.

În Eurasia, multe conflicte sunt determinate de disputele teritoriale care persistă de la destrămarea Uniunii Sovietice și, mai ales, de refuzul Moscovei de a accepta consecințele – dreptul la suveranitate și independență al statelor vecine.

În Siria, intervenția Rusiei din 2015 a asigurat supraviețuirea tiranului Bashar al-Assad, care a trecut peste un munte de cadavre pentru a obține recunoașterea din partea multor state arabe importante. Irakul este încă sfâșiat de diviziunea musulmană sunnită-șiiită.

Ucraina rămâne, în mod nesurprinzător, cel mai violent loc de pe planetă, dar Siria, Brazilia, Myanmar, Mexic și Irak sunt, de asemenea, devastate. În Nigeria, peste 10.000 de persoane au murit din cauza violențelor, majoritatea în mâinile jihadiștilor, și peste 9.000 în Somalia. Cifrele refugiaților strămutați de război sunt uluitoare: peste șase milioane în Siria, cinci milioane în Afganistan, un milion în Myanmar.

În ceea ce privește forțele de reprimare a violenței, peste 70.000 de persoane poartă beretele albastre ale ONU în zonele de conflict, în spiecial în Africa și în Orientul Mijlociu. Regimurile autoritare resping categoric doctrina conform căreia ONU are dreptul de a interveni în statele în care drepturile omului sunt încălcate.

Luptele armate devin din ce în ce mai lungi. Iskander Rehman, membru al Centrului Henry Kissinger de la Universitatea Johns Hopkins,  a publicat o carte în care susține că SUA și aliații săi trebuie să înceteze să mai elaboreze politici și strategii pornind de la ipoteza că viitoarele războaie vor fi scurte.

„Occidentul trebuie să-și asigure stocuri strategice de arme și muniții la o scară neimaginată în prezent de către planificatori”. Mentalitatea actuală a SUA pare să confunde strategia pentru a câștiga o simplă bătălie sau o campanie limitată cu cerințele unui conflict prelungit.