Din toate prin câte am trecut nu s-a prins nimic de noi. Am acceptat cu o ușurință condamnabilă toate câte ne-au fost așezate în drum. Am tolerat minciuna, înșelăciunea, am suportat umilirea. Am tăcut și ne-am șters scuipatul prezidențial. Am acceptat să fim batjocoriți și nu am avut reacții pe măsură. Nu am învățat că președintele este în slujba națiunii și nu invers. Nu am învățat nici măcar că națiune înseamnă toată lumea, nu doar poporul liberal și hămesiții altor partide. E plină viața ultimului an de exemple din care ar fi trebuit să învățăm să nu ne lăsăm călcați în picioare. Nu am învățat nimic.
Din toate cele făcute de pe motiv că nu ar avea aviz de funcționare. Motivul neoficial? Klaus Iohannis în primul mandat nu am înțeles că nu mai trebuie să se apropie de fotoliul de la Cotroceni. Am căzut în capcana jocurilor în așa fel făcute încât, la vot, am ales cum e mai prost. Am acceptat un contracandidat care doar a mâncat fără rost voturi. Abia după alegeri am aflat că înțelegerea dintre Viorica Dăncilă și Iohannis avea să ne pecetluiască soarta. N-am învățat că idolii care ni se plimbau prin fața ochilor erau falși. N-am învățat că partidul care pretindea că este al majorității era condus în așa fel încât să nu fie o stavilă în drumul lui Iohannis către puterea absolută. N-am învățat că interesul social democraților pentru putere este mai mare decât al nostru. Noi voiam să ne fie ceva mai bine, să ne revenim din coșmarul zilnic, ei voiau doar să-și conserve puterea în interior.
S-au lăsat duși de nas
Fără doar și poate, social democrații nu au înțeles că liberalii nu pot reforma statul. Aveau suficiente exemple adunate în perioada primelor trei luni de guvernare. Deși au dat guvernul jos, l-au pus la loc pe motiv că nu pot lăsa țara fără guvernare în plină criză sanitară. O prostie spusă de Marcel Ciolacu. Repet, o prostie! Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, i-au votat fiecare moft în parte. Acum, se miră de ce am ajuns unde am ajuns. Nu au învățat că este un guvern de mincinoși, de puși pe căpătuială, de impostori ajunși în vârful puterii. Social democrații de multă vreme nu mai au reacțiile cuvenite. Se mulțumesc numai cu vorbele, și alea dezlânate. Nu au învățat că singura soluție pentru stoparea tuturor fărădelegilor ar fi fost suspendarea lui Klaus Iohannis. Nu au nicio scuză. S-au lăsat duși de nas de un lider care, niciodată, nu a avut această intenție. Ultima lui găselniță a fost că suspendarea ar fi o greșeală. Fără detalii. Au acceptat poziția lui și acum se miră din ce cauză cei care cândva constituiau grosul electoratului nici nu mai vor să audă de ei. Și, în ritmul acesta, se vor mira și de rezultatele la parlamentare. N-au învățat că partidul nu are cum să fie un perpetuum mobile, mai ales dacă așezi un obstacol în calea pendulului.
Și unii, și ceilalți
Nici Iohannis nu a învățat nimic. Nu știe că, dacă iei o mână de noroi și o strângi tare în pumn, acesta îți va fugi printre degete. N-a învățat că în arta conducerii mai e nevoie și de sinceritate, și de apropiere minimă de națiune. Se bazează pe politica dură a PNL. Cred că este impropriu spus a PNL, este de fapt politica aprobată de el. Este strategia lui meschină, știind că PSD nu are cum sau nu vrea să reacționeze pe măsură. De cealaltă parte, social democrații se bazează pe rezultatul alegerilor. Încă mai visează la o răsturnare de situație, cu ai lor majoritari în Parlament. N-au învățat că Iohannis nu se lasă impresionat de asta. Va numi același premier, Ludovic Orban, cel pe care l-au reînscăunat din motive care scapă logicii, dacă n-o fi fost blat de la început. Iar națiunea, în bună măsură, n-a învățat că, în condițiile astea, ar trebui să-i sancționeze. Și pe unii, și pe ceilalți.
