Noul consens de la Washington: China, sub papucul Americii

În 2000, Bill Clinton susținea în fața Congresului admiterea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului. „Nu există niciun dubiu că China a încercat să ia măsuri drastice împotriva internetului”, a recunoscut președintele american în hohote de râs. „Mult noroc! E ca și cum ai încerca să prinzi gelatina de perete”.

Mai puțin de un sfert de secol mai târziu, China trăiește în spatele unui Mare Firewall, iar „consensul de la Washington” a fost de mult declarat mort, comentează Financial Times. Termenul, inventat de un economist britanic în 1989, consta în maximele pieței libere. Garantul era SUA, iar trupele sale de elită erau Banca Mondială și FMI. Lista de zece puncte era exclusiv economică. Geopolitica își pierduse relevanța de la sfârșitul Războiului Rece.

Trecutul este o altă lume. Obiectivul a fost înlocuit cu o dezbatere despre cum SUA poate să marginalizeze China. Contrastând discursul lui Clinton – punctul culminant al consensului de la Washington – cu reuniunea de săptămâna aceasta a miniștrilor de externe din G7, care s-a concentrat pe ostracizarea  Chinei.

Noul consens de la Washington este diferit de cel vechi în trei aspecte esențiale. În primul rând, Washingtonul nu mai este Roma necontestată a lumii de astăzi. Are concurență din partea Beijingului. Astfel, noul consens se limitează în mare măsură la Washingtonul însuși, mai degrabă decât la SUA fanfaronă care a stabilit standardele globale după încheierea Războiului Rece.

Este un consens politic american, cu Donald Trump drept cel mai dur exponent. El vorbește despre modul în care comerțul cu China a creat un „măcel american” și a dus la „violarea” Americii. Limbajul lui Joe Biden este mult mai blând, dar aplicarea sa este mai riguroasă. Politica lui Biden este Trumpismul cu față umană.

În al doilea rând, noul consens este geopolitic. Dispune de instrumente economice, cum ar fi relocalizarea lanțurilor de aprovizionare, protecționism și politica industrială. Dar acestea sunt în mare parte mijloace pentru un scop de securitate națională, care este de a limita China. Vechiul consens era un joc cu sumă pozitivă; dacă o țară se îmbogățea, se îmbogățeau și celelalte. Noul consens este unul cu sumă zero; creșterea unei țări se face în detrimentul alteia.

A treia diferență este că noul consens este la fel de pesimist pe cât de optimist era cel vechi. În acest sens, este mai puțin intuitiv american decât cel pe care l-a înlocuit. Spiritul de a putea face a făcut loc unei liste de lucruri care nu se pot face.

Statele Unite de astăzi nu pot încheia acorduri comerciale, nu pot negocia reguli digitale globale, nu pot respecta hotărârile OMC. Washingtonul și-a pierdut încrederea în multilateralismul economic.

Va fi eficient noul consens? Testul suprem este dacă China poate fi, în diferite moduri, stăpânită, angajată, concurată și ademenită să accepte ordinea condusă de SUA.

Biden însuși se concentrează mai mult pe competiție decât pe momeli. Scopul său nu este de a se decupla de China, ci de a crea ceea ce Jake Sullivan, consilierul pentru securitate națională al SUA, numește o „curte mică” cu un „gard înalt”.

Asta înseamnă că America va continua să facă comerț cu China, cu excepția bunurilor care pot fi folosite pentru a moderniza armata chineză, adică semiconductori de înaltă calitate și orice lucru care stimulează ambițiile Beijingului în materie de inteligență artificială. Nu este evident unde se poate trasa în siguranță această linie, ceea ce sugerează că mica curte a lui Sullivan se va extinde în timp.

Se ridică o întrebare: cum poate fi China înghesuită într-o ordine condusă de SUA în care America însăși a încetat să mai creadă?

Biden nu a dat încă un răspuns clar la această întrebare, deoarece este foarte greu. El vrea să priveze China de mijloacele de a ajunge la paritate militară cu America fără a provoca un conflict SUA-China sau o recesiune economică globală. O decuplare la scară largă ar face pe toată lumea mai săracă și ar crea o lume orwelliană de blocuri ostile. Dar America are încă un cuvânt important de spus dacă scenariul va fi întunecat sau luminos.