Nici nu se poate, probabil. Pe 24 februarie, trupele rusești au intrat în Ucraina în ceea ce Moscova a numit o operațiune militară specială, menită să înlăture conducerea de la Kiev. Un an mai târziu, nu doar planul lui Putin pentru o victorie rapidă, ci practic orice alt calcul făcut de oricine s-a dovedit a fi greșit.
Rusia pare să fi pariat pe capitularea Ucrainei sau pe o victorie ușoară. Nu s-a întâmplat nici una, nici alta. Planificatorii militari occidentali nu prevăzuseră revenirea războiului terestru în Europa, dar Rusia și Ucraina le-au dovedit că se înșelau.
Un conflict care se aștepta să se încheie în câteva săptămâni, dacă nu în câteva zile, împlinește acum un an, iar rezultatul final pare mai puțin previzibil ca niciodată. În multe privințe, pare blocat la o răscruce de drumuri.Atât Rusia, cât și Ucraina ar plănui ofensive majore de primăvară. Unde vor duce? Nimeni nu își asumă un răspuns.
SUA, UE și Regatul Unit au impus sancțiuni drastice Rusiei, iar Germania și-a redus drastic dependența de gazul rusesc. Dar, din nou, efectele sunt mixte și nu au decis nimic. Rusia a găsit alte piețe pentru energia sa, inclusiv China; balanța sa de plăți a fost rareori mai bună. Există puține dovezi că aceste sancțiuni au funcționat.
Între timp, nici previziunile privind o iarnă rece și întunecată în Europa, ca urmare a reducerii importurilor de energie rusească, nu s-au confirmat până acum.Au fost evitate întreruperile generalizate de energie electrică și falimentele, precum și tulburările publice pe scară largă, unul dintre beneficiari fiind industria în plină expansiune a GNL din SUA.
Unul dintre motivele pentru care opoziția față de război a fost atenuată, atât în Rusia, cât și în țările care fac sacrificii pentru a sprijini Ucraina, ar putea fi limitele pe care ambele părți par să le fi impus în ceea ce privește desfășurarea ostilităților.
În timp ce susținătorii occidentali pleacă urechile la presiunile lui Volodimir Zelenski pentru arme mai multe și mai grele, există un decalaj între ceea ce se promite și ceea ce se livrează.
Și Rusia se dovedește mai reținută. Și-a consolidat câștigurile pe malul estic al râului Nipru, dar nu pare să mai caute să avanseze mai departe spre vest, dacă a avut vreodată această intenție.
Întrebarea care se pune în prezent este cum și când ar putea fi depășit blocajul actual al războiului, subliniază The National. Semnele că răbdarea susținătorilor Ucrainei se epuizează vor deveni din ce în ce mai numeroase.
În ciuda rapoartelor occidentale privind numărul mare de victime rusești, există puține dovezi că Rusia ar fi rămas fără trupe sau arme. Și cu atât mai puțin există vreo dovadă că Ucraina ar fi interesată de negocieri. Condițiile pe care le-a stabilit – revenirea la granița așa cum era înainte de 2014 (când Rusia a preluat controlul asupra Crimeei) – echivalează cu o declarație de determinare de a continua lupta.
Se spune adesea că lumea s-a schimbat pe 24 februarie. Dar nu e chiar adevărat. O parte din lume s-a schimbat: mai exact, europenii și-au revizuit acordurile de securitate, iar SUA și-au reînnoit angajamentul față de apărarea Europei. Dar o mare parte a lumii a decis că Ucraina nu este treaba ei și a continuat ca înainte, lăsând Rusia mai puțin izolată decât ar fi putut fi.
Rezultatul este un război pe care prea puțini sunt interesați să îl încheie – ceea ce înseamnă că ar putea exista, din păcate, o a doua comemorare în februarie viitor. Atunci contextul va fi și mai complicat de alegerile prezidențiale din SUA, precum și de cele din Rusia și Ucraina.