Se pare că România nu mai are nevoie nici de guvern, nici de parlament, nici măcar de o strategie națională. Avem un singur om care știe exact ce vrea țara: Nicușor Dan. Aflat la Constanța, lângă Ursula von der Leyen, președintele nostru cu aer de absent notoriu a decretat solemn că „România vrea să găzduiască un Centru European de Securitate la Constanța”. Ei bine, dacă România vrea, atunci așa să fie! Doar că întrebarea firească e: când a mai vorbit Nicușor cu România? Că de când a fost plantat în vârful statului, omul mai mult a stat prin concedii și plimbări pe coclauri moldovenești decât să fi ascultat vocea poporului pe care îl reprezintă.
Auzi la el „Centru European de Securitate la Constanța”! Mai degrabă centru de glume proaste, la ce debit de prostii pe minut scoate pe gură locatarul de la Cotroceni.
Lecții de geografie pentru un popor sleit
Declarațiile sale, rostite cu o gravitate de seminarist prins cu tema nefăcută, au sunat ca o lecție de geografie citită de pe fițuică: „Marea Neagră e importantă, suntem pe flancul estic, avem gaze, avem Asia Centrală la doi pași”. Mulțumim, domnule profesor! Așteptăm cu interes ora următoare, când o să ne spuneți că Dunărea curge de la vest la est și că România are patru anotimpuri.
Dacă nu ne spunea Nicușor, nici n-am fi bănuit ce comoară strategică avem la Constanța! Până acum, noi credeam că portul este doar un loc unde se descarcă banane și se rătăcesc containere cu țigări netimbrate aduse din Ucraina, slava Zelenski!
Iar Ursula, încântată, l-a gratulat pe „dragă Nicușor” cu o ploaie de complimente: că rezistăm atacurilor Moscovei (pe bune?!), că suntem eroii Moldovei, că modernizăm economia și că România a intrat, deja, pe traiectoria corectă. Parcă vorbea despre o altă țară, poate despre Elveția, nu despre România unde spitalele ard și profesorii cerșesc salarii decente.
Dar, ce mai contează realitatea, când Bruxellesul vede în noi un bastion de stabilitate și un model de reforme? E drept, modelul pare împrumutat din America de Sud: taxe pe spatele populației și iertare pentru corporații.
În tot acest recital de declarații, momentul de glorie a fost propunerea cu centrul european de securitate. Nimeni nu știe cum arată, cât costă, cine îl plătește și dacă se face sau nu, dar România „vrea”. Probabil la fel cum vrea și trenuri care merg cu mai mult de 50 km/h sau spitale regionale. Diferența e că acelea nu se fac, dar centrul, fiind „european”, se poate face. Măcar pe hârtie, ca atâtea alte proiecte. Oricum, Nicușor a bifat: a zis ceva mare, cu iz strategic, și asta e suficient pentru titlurile din presa mainstream.
Ursula, ca să nu pară mai prejos, a scos și ea din joben un nou record de promisiuni: triplăm finanțarea pentru granițe, mărim de cinci ori apărarea și de zece ori mobilitatea militară. La cum se înmulțeau cifrele, ai fi zis că asistăm la un curs de matematică aplicată în geopolitică. Păcat că în teren, armata europeană încă se mișcă mai greu decât un Trabant fără ulei, iar frontierele sunt găurite ca șvaițerul. Dar, cine mai verifică? Important e să sune grandios, să avem bază pentru a băga mâna până la cot în bugetul țării.
Germania pune frână elanului de luptă
Și aici intră în scenă Boris Pistorius, ministrul german al Apărării, care a stricat hora de la malul Mării Negre. În timp ce Ursula și Nicușor Dan visau la zeci de mii de soldați europeni defilând prin Ucraina, neamțul a pus frână: „E fundamental greșit să discutăm așa ceva acum. UE nici măcar nu are competențe să trimită trupe”. Tradus pe românește: mai ușor cu pianul pe scări, doamnă von der Leyen, că nu suntem la parada de 9 Mai! E ca și cum ai promite un balon de oxigen când nici măcar nu ți-ai luat permisul de scafandru.
Diferența de ton e colosală: la Constanța, România și Ursula își dau importanță strategică de superputeri; la Berlin, ministrul Apărării spune că ar fi bine să terminăm cu fanteziile belicoase și să ne apucăm de treabă, eventual să vorbim de pace, nu de marșuri imaginare cu soldați adunați din toate colțurile lumii. Într-o Europă obosită de promisiuni și războaie prin interpuși, Pistorius pare vocea normalității.
Ironic, dar normalitatea vine din Germania, iar delirul geopolitic de la malul Mării Negre.
Poate partea cea mai comică e că, în timp ce Nicușor și Ursula se joacă de-a strategiile la Constanța, adevăratele mutări se fac la Beijing. Le Figaro notează sec: Xi Jinping, Putin și Modi râd împreună la summitul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai și pun la cale o nouă ordine globală! Jumătate din planeta asta s-a adunat în jurul lor, în timp ce noi ne lăudăm că o să avem un centru de securitate la Constanța. Cât Ursula triplează și chiar înzecește bugetele companiilor din industria de armament, Vladimir Putin chiar își multiplică aliații. Iar India, pe care Europa o credea (mai degrabă, dorea) neutră, își face selfie cu China și Rusia.
Pe scurt, polul de putere al lumii se mută spre Est, iar la noi, singura strategie e să facem conferințe de presă la Marea Neagră și să credem că asta schimbă ceva în orânduirea lumii.
Bolojan, felicitat pentru că ne-a adus în genunchi
Revenind la guvizii noștri… Pentru ca circul să fie complet, Ursula n-a uitat să-l felicite pe Ilie Bolojan pentru „reducerea deficitului bugetar”. Adică, pentru taxele suplimentare puse pe spinarea cetățenilor și pentru cadourile oferite corporațiilor. Da, așa se „reduce deficitul”: sărăcind populația și scutind de griji marile companii! Asta este „modernizarea” despre care tot vorbește Comisia Europeană: românii plătesc, străinii câștigă, iar politicienii își fac poze zâmbitoare la Constanța.
În concluzie, vizita de la Marea Neagră a arătat clar că România are un viitor strălucit… în discursuri. Nicușor Dan știe ce vrea România, Ursula știe ce e mai bine pentru noi, iar poporul român știe, deja, că nu-l mai întreabă nimeni de nimic. Cât despre centrul european de securitate, probabil va fi ridicat în același loc imaginar unde se află și spitalele regionale, autostrăzile suspendate și „România educată”: pe hârtie, în conferințe de presă și în promisiuni care fac valuri doar în aerul sărat al Mării Negre.
