Șobolanii se plimbă nestingheriți pe străzi. Noaptea, îi auzi cum mișună la tomberoanele de gunoi. Doar ăia flămânzi, pentru că cei dolofani se joacă în parcuri. În Sectorul 1, cel puțin, e raiul lor.
Am aflat că 200 de persoane se prezintă zilnic la spitale cu mușcături de căpușe. Acum, și noi exagerăm, facem o tragedie din asta. Dacă nu le lăsăm să ne muște, de unde să mănânce și ele? Primăria lui Nicușor nu a prevăzut fonduri pentru hrana lor. Când șobolanii ne vor ataca, vom auzi probabil cam același răspuns. Au ieșit și țânțarii după ploile astea. Și vor mai ieși, căci ploile nu se opresc nici în săptămânile următoare. Planul de dezinsecție este gata, dar nu s-a stabilit cât se plătește pe metrul pătrat. Nu s-a stabilit nici numărul de viețuitoare ce trebuie distruse. Nu s-a stabilit dacă dăm cu zemuri numai pe pomi sau și pe iarbă. Nu sunt gata studiile care arată unde stau mai bine căpușele, pe iarba porcului sau pe gazonul din fața blocului? Nu e chiar ușor să le stârpești, nu se face treaba după ureche.
La șobolani, la fel. Încă nu se știe dacă îi căsăpim întâi pe ăia care au și purici. Dacă le facem felul celor care au purici, cui lăsăm pișcătoarele astea să fie îngrijite și dresate? Cu ăia care au pui cum facem? Nu e cruzime față de animale? Să distrugi o familie doar pentru că nu ne plac cum arată? Din ‘j de miile de ONG care salvează bucureșteni, animale și frunze uscate, niciunul nu vrea să-i îngrijească. Se va naște vreo molimă dacă lăsăm spurcăciunile de capul lor?
Poate că da, poate că nu. Dar molima care ne paște are alt nume. I se spune Nicușor Dan. Este molima care ne-a adus frigul în case de când a devenit primar. E molima care stă cu mâna pe robinetul de apă caldă și-l ține închis de opt luni de zile. E molima zice că face și se face că zice. Este molima nesimțirii și a tupeului dus la maximum. Nicușoare, mișcă-te. Trăim în culmea mizeriei. Ne vor mânca și păduchii. Păduchii plini de purici, poate înțelegi mai bine așa.