Alegerile din 2025 seamănă cu o farsă tragică: românii sunt puși să aleagă între Nicușor Dan, un contabil al haosului care calculează procente în loc să gândească strategic, și George Simion, un tribun de piață, convins că destinul țării se scrie pe Facebook, între o postare cu Ceaușescu și o poză cu moaște.
Pe de o parte, avem un pseudo-lider care a confundat funcția publică cu un Excel prelungit, și care răspunde la ordinele Bruxelles-ului cu o promptitudine care ar face invidios orice agent de livrări. Pe de alta, un naționalist de carton, care înlocuiește diplomația cu slogane populiste și vrea să ducă România în Evul Mediu cu zâmbetul pe buze și crucea pe piept.
Nicușor Dan: Încă puțin și cere azil politic în Bruxelles
Dacă România ar fi un joc de societate, Nicușor Dan ar fi cartonașul cu „Stai o tură”. Nicio inițiativă majoră, nicio poziție fermă, doar o slugărnicie elegantă față de orice autoritate străină. Ucraina? „O sprijinim până la capăt”. Da, da, chiar dacă asta înseamnă să ne terminăm propriul buget. Pentru Nicușor, independența națională e doar o metaforă incomodă. România? Un district periferic al Uniunii Europene.
În genunchi, către Bruxelles – fidelitate dusă la absurd
Nicușor pare că nu visează decât directive europene. Nu-i deranjează că România primește ordine pe bandă rulantă, ba chiar o vede ca pe o „evoluție democratică”. Bruxelles-ul spune: sari. Nicușor întreabă: cât de sus? Suveranitate? Prea complicat. E mai simplu să spui „da” la tot și să mimezi democrația.
Purtătorul de cuvânt al comunității LGBT+
Într-o țară în care problemele reale sunt infrastructura, economia sau exodul tinerilor, Nicușor Dan vrea să mute discuția spre agende minoritare. Susține vocal comunitatea LGBT+, nu ca drept la respect, ci ca temă electorală. Pentru el, familiile tradiționale sunt „voturi conservatoare de ignorat”.
Visul de a controla justiția: obsesia „transparenței dirijate”
Nicușor vrea, discret, dar ferm, să pună mâna pe butoanele justiției. În numele unei așa-zise reforme, visează la un sistem în care președintele să fie un fel de manager al procurorilor. Nu pentru binele cetățeanului, ci ca să mai aibă și el un rol concret, dincolo de a anunța că iar oprește apa caldă în București.
George Simion: Când populismul devine delir mistic
Simion nu conduce o campanie electorală, ci o cruciadă. Anti-globalism, anti-LGBT, anti-raționalitate. Totul ambalat într-un discurs în care patria, biserica și „resursele noastre” sunt repetate ca o mantră. Problema? Sub ambalajul tricolor se ascunde o lipsă cruntă de soluții reale.
Niciun ban pentru Ucraina, totul pentru „popor”
„România nu mai dă un leu pentru Ucraina!”, sună bine în slogan, dar uită complet contextul internațional. Simion nu propune o politică externă, ci o izolare programatică, demnă de anii ’40. În viziunea lui, parteneriatele se rup, iar solidaritatea se transformă în slogan de miting.
Resursele României: Din zăcământ direct în bască
Exploatarea resurselor sună frumos până când realizezi că Simion nu are niciun plan coerent despre cum anume. Nu vorbește despre industrie, mediu, exporturi sau parteneriate strategice. Doar „să nu le mai ia străinii”.
Bun. Și apoi? Nimic. Poate un poster cu zăcămintele țării lipit pe peretele de la sediu, că și așa, doar imaginea cu ce era al nostru a rămas.
Ortodoxie și tradiționalism radical: Constituția scrisă în biserică
Simion nu ascunde: e împotriva oricărei forme de progres social. Comunitatea LGBT+? O anomalie. Familia tradițională? Singura formă acceptabilă. Statul? O anexa a altarului. Când se gândește la România, George vede un ținut cu tămâie pe străzi și politică dictată de sobor. E cam puțin pentru o țară europeană în 2025.
Când prostul util se întâlnește cu salvatorul fără soluții
Nicușor Dan oferă liniștea paraliziei, Simion oferă energia haosului. Unul vrea să fim o colonie fericită, altul un sat rupt de lume. În această luptă între obediență și habotnicie, România pierde oricum. Nu există lider, ci doar două forme de eșec politic cu expresii diferite: una plictisitoare, alta isterică.
Nicușor Dan și George Simion, dacă tot vreți să conduceți România: ne puteți spune, sincer, ce ați face cu adevărat pentru cei care muncesc, plătesc taxe de le vine rău și vor o țară normală, nu un experiment ideologic sau o republică de procesiuni religioase?