Au trecut 100 de zile de când Nicușor Dan a pus mâna pe Cotroceni. Și ce-am câștigat? Un președinte care abia vorbește, se agață de „nuanțe” și ridică din umeri de fiecare dată când România se prăbușește sub propriile minciuni. Dacă înainte critica sistemul, azi sistemul l-a înghițit cu totul.
Un președinte cu replici de grefier plictisit aka Nicușor Dan
„CCR se va pronunța, nu pot anticipa…”. Asta nu e politică, e scuza unui funcționar care se teme să ridice ochii din birou. România arde cu un deficit uriaș, pensiile speciale sufocă bugetul, iar președintele stă la televizor și îngână banalități. Nu există plan, nu există curaj, nu există implicare. Există doar pasă la CCR și scuza că „nu e sănătos să urâm magistrații”. Bine, bine și noi, plebea?! Ce facem?
Nuanțe pentru privilegiați, indiferență pentru cei cu 300 de euro
Nicușor Dan a spus că „nu e admisibil ca pensia să fie egală cu salariul”. Bun început. Apoi a dat-o imediat în alte idei: să nu facem tranziția brusc, să avem grijă, să protejăm. Cu alte cuvinte, privilegiile se reduc cu mănuși, pe vârfuri, ca să nu deranjăm „elitele” acestei țări.
Dar pentru milioanele de pensionari care trăiesc cu 300 de euro pe lună, fără scuze, fără protecții, fără „nuanțe”, nu se stresează nimeni. Oamenii aceia numără pâinea pe zile, dar nu există camere TV pentru ei. Ei nu au parte de cărucioare cu dosare și n-au parte nici de cele pline cu alimente, că de, n-au bani.
Nicușor Dan – președintele fantomă
România are un președinte care pare că nici nu e acolo. Nu impune, nu decide, nu inspiră. Doar bifează „100 de zile” pe calendar și își repetă placa: „nu pot anticipa, să nuanțăm, CCR se va pronunța”.
La 100 de zile de mandat, Nicușor Dan arată ca un președinte hologramă: se vede pe ecran, dar nu are substanță. Critica sistemul, dar sistemul i-a pus deja botniță. România nu are nevoie de un comentator obosit. Are nevoie de un lider.
După 3 luni și ceva, bilanțul e simplu: privilegiații primesc protecție, amărâții mor cu nici 400 de euro pe lună (că acum nu se mai vorbește în lei), iar România are un președinte care nici nu e președinte. Nicușor Dan e dovada vie că poți să câștigi alegeri promițând schimbarea și să ajungi să aperi exact sistemul pe care trebuia să-l dărâmi.