Nicușor Dan depune jurământul. În limba franceză?!

România are un nou președinte. Votat, dar încă nedepus. Jurământul, firește. Până atunci, pare că Nicușor Dan a intrat deja în atribuții… de curier diplomatic. În loc să se așeze la masa negocierilor, să adune partidele pentru a vedea cum vor scoate cămașa unui guvern, Nicușor a pornit la drum nu spre Palatul Cotroceni, ci spre… Varșovia. Da, da, capitala Poloniei! Pentru cine se întreabă dacă omul nostru și-a tastat aiurea destinația pe Waze sau a nimerit greșit terminalul pe „Otopeni”, răspunsul e mai simplu decât pare: nu a fost plecat de capul lui. A fost plecat cu capul altora.

S-a dus la Varșovia cu o agendă în limba franceză, din care probabil n-a înțeles nici el prea multe, dar a dat bine la fotografia trimisă lui Emmanuel Macron. Vizita nu a fost despre Polonia, nici despre România. A fost despre datorii. Nu cele externe, de la FMI – alea-s treaba Guvernului, dacă o să avem vreodată unul -, ci datorii personale, asumate în campanie, șoptite în saloanele europene, pe sub masă, la recepții parfumate.

Nicușor a fost un candidat fără partid, dar nu fără sprijin. N-a fost omul străzii, cum se pretinde, ci omul unui culoar diplomatic trasat cu rigla la Paris. Un președinte ales de români, dar validat în Hexagon și timbrat în Ambasada Franței de la București.

Președintele se plimbă. Iohannise, tu ești, mă?

În timp ce președintele călătorește pe banii noștri – nu știm dacă a fost zbor low-cost sau business class, dar știm sigur că nota de plată e la noi – aici, în țară, se întâmplă o comedie politică tipic românească. PSD se comportă ca un actor cu 15 fețe care a uitat textul rolului. Unii social-democrați zic că se duc în Opoziție, alții spun că vor la guvernare, iar restul trag de timp ca într-o partidă de poker jucată pe întuneric. PSD-iștii stau cu fundul în două luntre, dar au pretenția să navigheze pe valuri tulburi ca niște amirali de cursă lungă. De fapt, ei habar nu au ce vor, dar vor să pară că știu ceva. Și tocmai asta îi face periculoși – nu pentru Nicușor Dan, ci pentru stabilitatea unei țări care a obosit să tot aștepte „guverne de sacrificiu”.

În tot acest haos, USR-ul, proaspăt scos de la naftalină după încă un ciclu electoral ratat, simte că a venit iar timpul să joace la masa mare. „Reziștii” strigă peste tot că au adeziuni, că vor la guvernare, că ei sunt salvarea României. O salvare care, știm din experiență, vine fără frâne și cu șoferul live pe TikTok și direcția setată pe „profit maxim”. Acești „tefeliști” se umflă în pene, se încolonează în spatele lui Nicușor și visează numai ministere cu aer condiționat și bugete grase. Le e dor de vremurile când semnau contracte pe bandă rulantă și făceau reforme doar din gură, iar „frații” liberali se ocupau de treaba murdară.

Acum s-au rebrănduit: jură că s-au întors mai cuminți, dar cu aceeași poftă de ciolan. Fără să clipească, își revendică scaunul în Palatul Victoria și fac asta nu pentru că poporul i-ar fi chemat acolo, ci pentru că semnalul extern e clar: Parisul aprobă, Bruxellesul salută.

Așadar, să nu ne amăgim: USR nu intră la guvernare deoarece PSD bâjbâie, ci pentru că Nicușor a primit OK-ul din afară. Ordinul de zi pe unitate e scris în franceză și parafat discret. Iar în România când vine semnal de pe axa occidentală, partidele nu dezbat, se conformează și o fac cu plecăciune! Atât de supus e peisajul politic autohton încât te întrebi dacă mai are rost să organizăm alegeri sau ar fi mai simplu să primim numele într-un plic expediat direct de la Quai d’Orsay.

Macron nu s-a implicat în alegeri, nuuu, deloc!

Dacă tot vorbim despre președintele călător și axa Paris-Varșovia-București, n-avem cum să ignorăm contextul real care planează, apăsător, asupra țării noastre: de la o vreme, Cotroceniul pare mai aproape de Sena decât de Dâmbovița.

În timp ce Nicușor Dan își poartă legitimitatea ca pe o medalie obținută cu greu într-un maraton electoral, nu putem ignora că alegerile s-au desfășurat sub un nor gros de suspiciuni. De la decizia fulgerătoare a CCR, care l-a eliminat pe Călin Georgescu din cursă, la cenzura masivă de pe rețelele sociale, totul a părut orchestrat cu o precizie chirurgicală. A fost democrație sau o demonstrație de forță a celor care au decis că România este prea importantă ca să fie lăsată pe mâna oricui?

Nu o spunem doar noi. A sesizat-o și David Sacks – miliardarul californian, expert în Inteligență Artificială și consilier al lui Donald Trump care a catalogat răsturnarea de scor din turul 2 drept „statistic improbabil, dacă nu chiar imposibil”. Iar când un om care se joacă cu datele ca alții cu floricelele pe birou îți spune că ceva nu se pupă la urne și cifre, parcă te apucă îndoielile.

Pentru cine mai are nevoie de dovezi privind amestecul Palatului Élysée în alegerile din România, să răsfoim puțin albumul cu declarații ale președintelui Macron. Nu a fost o implicare discretă, ci o adevărată campanie externă pentru „alesul corect”. Câteva mostre, în caz că memoria colectivă începe să scârțâie:

• Sprijin direct pentru Elena Lasconi: „Sunt încântat să vă ofer sprijinul meu în această campanie. Cred că miza este viitorul României, dar alegerile sunt importante și pentru Europa…”. Da, ați citit bine – viitorul României, validat în limba lui Voltaire!;
• Despre anularea alegerilor din decembrie (declarație la 21 februarie 2025):
  „Ceea ce mă șochează nu este anularea alegerilor de către CCR, ci faptul că Rusia a influențat masiv corectitudinea acestora”. Cu alte cuvinte, orice nu iese cum trebuie e vina Moscovei. O explicație comodă, eficientă și, mai ales, reutilizabilă;
• Avertisment cu iz de avertizare militară (16 mai): „România experimentează chiar acum amenințări care subminează integritatea democrațiilor occidentale”. Nu mai lipsea decât o divizie NATO parcată la Palatul Victoria;
• Despre pericolul unei victorii a lui George Simion: „Dacă un candidat pro-rus și anti-european ar fi ales, consecințele pentru Moldova ar fi extrem de dăunătoare”. Moldova, firește!;
• Felicitarea oficială pentru Nicușor Dan, imediat după alegeri: „Românii au ales democrația, statul de drept și Uniunea Europeană”. Traducerea subtextuală: „Bravo, a ieșit cum trebuie!”.

La toate acestea să adăugăm și vizita discretă a ambasadorului Franței la șeful CCR, Marian Enache, și prezența recentă în București a șefului Serviciului de Informații Externe al Franței (DGSE), despre care însuși Pavel Durov, fondatorul Telegram, afirmă că a ordonat eliminarea canalelor pro-Georgescu.

Promite loialitate, dar față de cine?

Și ne mai mirăm de ce mulți români spun că, în aceste alegeri, au fost puși să citească un meniu prestabilit, din gastronomia franceză.

Luni, 26 mai, când Nicușor Dan va rosti solemn jurământul în fața națiunii, ar fi bine să fim atenți nu doar la ce spune, ci la ce nu spune. Pentru că între articolele citite din Constituție și mâna pe Biblie s-ar putea strecura, discret, și un angajament nerostit față de alte capitale.  Nicușor Dan va promite să fie loial țării și poporului, dar poate și francezilor, dacă tot suntem sinceri.

Se anunță o zi cu fast, discursuri pompoase și transmisiuni live de pe toate canalele, însă întrebarea reală care frământă opinia publică este una singură: va veni Emmanuel Macron personal să-l înscăuneze pe Nicușor Dan sau își trimite doar un reprezentant de rang mediu, cu o sticlă de șampanie Moët, un zâmbet protocolar și un set de instrucțiuni, ca la orice predare de gestiune?