Au trecut doar șase luni de când Nicușor Dan a preluat frâiele, însă suficient cât să transformăm întrebarea „Ce urmează?” în „Cât mai durează?”. Dacă mandatul său ar fi un serial, ne-am afla, deja, în punctul în care telespectatorii derulează pe „fast-forward”, ca să nu mai prelungească suferința. Când a depus jurământul în fața Parlamentului, vorbind cu solemnitatea unui profesor de matematică obligat să recite poezii, a promis că va fi președintele echilibrului, al decenței și al imparțialității. Jumătate de an mai târziu, bilanțul este o combinație ciudată între „Baltagul” și o comedie cu politicieni ratați.
Românii au primit fix ce nu scria în pliantele electorale: taxe mai mari, inflație record, gafe cu repetitivitatea unui refren prost și o marginalizare externă care ne întoarce în timp, când marile puteri ne salutau doar din politețe, pe la recepții festive.
TVA, cuvântul și pixul
Unul dintre angajamentele-vedetă din campanie: TVA-ul nu va crește. La Antena 3, în direct, Nicușor Dan a semnat cu mânuța lui că nu se va atinge de această taxă. Aceeași promisiune a făcut-o și Ilie Bolojan. Ulterior, ajuns premier, „Ilie Sărăkie”, cum îi spun românii, pe Facebook, s-a răzgândit ca un pensionar în fața vitrinei cu prețuri nesimțite.
Când s-a trezit președinte, Nicușor a avut revelația: „Guvernul a spus că numai așa putem face. Avea alte date”. Acele „date” misterioase despre care vorbește probabil că au coborât din cer, în șoaptă.
A fost asta o primă promisiune neonorată? Nu, doar „realiniere la realitate”, cum ar spune un consultant de PR plătit din bani publici.
Chiar și așa, românii și-au pus speranța într-o stabilizare economică. În realitate, însă, au primit contrariul – România lui Nicușor Dan are un singur campion național și acela este inflația. De la 5,66% în iunie, la aproape 10% în septembrie. O performanță demnă de o medalie la campionatele mondiale ale incapacității de a guverna o țară.
În paralel, euro a ajuns la aproape 5,1 lei. Leul a devenit un fel de adolescent complexat: scade în fața oricui, oricând, fără să pună prea multe întrebări.
În tot acest timp, la Palatul Cotroceni este liniște. Poate că încă se caută „datele”.
Așa stând lucrurile, să mai pomenim că echipa prezidențială a devenit subiect de glume? Hai să pomenim! Aducerea intempestivă a lui Ludovic Orban și concedierea sa la fel de rapidă a arătat mai degrabă ca un schimb de replici între două orgolii politice, nu ca o strategie a liderului Nicușor Dan. De unde stabilitatea despre care vorbea? Deloc! Profesionalism? Poate într-o altă viață politică.
Unde sunt dovezile pentru anularea alegerilor?
Nicușor Dan a câștigat alegerile din mai 2025 promițând românilor că va face lumină în scandalul anulării scrutinului din decembrie. În campanie, apărea ca un profet al adevărului: va declasifica documentele CSAT, va arăta tot, va lumina România, va combate teoriile conspirației. Șase luni mai târziu, avem fix zero documente, zero explicații și zero transparență.
În schimb, avem ceva: o anchetă americană. Statele Unite ne privesc acum cu suspiciune, iar o anchetă americană este în desfășurare. Ceea ce trebuia să fie o demonstrație de responsabilitate a Bucureștiului s-a transformat într-o baltă de declarații goale. Nicușor Dan s-a comportat ca un licean care copiază la examene și speră să nu fie prins.
„Vreau să lămurim repede problema asta”, spunea președintele. Și a lămurit-o: românii au înțeles că nu există dovezi care să stea la baza deciziei de a anula votul poporului.
Parteneriatul cu SUA, dinamitat de USR!
Relația cu Statele Unite, odinioară prezentată drept pilonul de stabilitate al României, este de vreo 6 luni încoace un tablou al stânjenelii diplomatice. Dacă ar fi să ne luăm după semnalele primite, iar în diplomație acestea sunt totul, atunci lucrurile arată rău de tot.
Prima palmă simbolică a venit imediat după instalarea noului președinte: Donald Trump nici măcar nu s-a sinchisit să-l sune pentru a-l felicita pe Nicușor Dan. Iar atunci când cei doi s-au întâlnit, la summit-ul NATO, președintele american i-a întins mâna cu aceeași căldură cu care un trecător își salută vecinul de bloc pe care-l știe doar din vedere. Fără discuții, fără marcaje politice, fără nimic.
Mai înainte de asta, la Munchen, vicepreședintele JD Vance a criticat România cu o duritate fără precedent, acuzând lipsa de democrație.
Ulterior, Washingtonul și-a rechemat ambasadorul, lăsând țara noastră într-o tăcere diplomatică grea și simbolică. Ca o confirmare a izolării, România a fost scoasă și din programul Visa Waiver, iar raportul Departamentului de Stat privind starea democrației a pus țara noastră la colț într-un mod rușinos, acuzând nerespectarea votului popular.
Lovitura finală ne-a dat-o Pentagonul: retragerea a peste 1000 de militari de elită din Baza „Mihail Kogălniceanu”. Un semnal extrem de clar – americanii preferă stabilitatea altora, cum este Polonia, care rămâne partenerul privilegiat.
România condusă de Nicușor Dan și USR a fost trimisă la colț pentru „comportament nesatisfăcător”. Asta chiar dacă, la București, pe un ton voit optimist, mașina de propagandă repetă același refren răgușit: „Parteneriatul strategic rămâne solid”. Și o clădire fără fundație poate fi considerată stabilă, atâta timp cât o privești doar de la distanță și cu ochii pe jumătate închiși.
Președintele tuturor românilor? Nu prea…
Tot în campania electorală, Nicușor Dan jura solemn că nu se va implica în alegerile pentru Primăria București. Un angajament solemn, menit să transmită echidistanță și decență politică.
Realitatea? Două luni mai târziu, a apărut zâmbitor la lansarea candidaturii lui Cătălin Drulă, în aplauzele unui ONG- partid care abia aștepta girul prezidențial. Prezența sa acolo nu a fost doar vizibilă, ci chiar ostentativă, încheiată cu promisiunea că va fi „un partener” al candidatului USR.
Ce a făcut, totuși, Nicușor Dan?
Există și promisiuni onorate. Însă, deloc întâmplător, sunt exact cele care golesc buzunarele românilor. A promis ajutor pentru Ucraina – și plătim din ce în ce mai mult. I-a promis sprijin Maiei Sandu – și muncim, la fel de mult. A spus că va da bani pentru armată – iar miliardele de euro trec prin CSAT cu viteza luminii. „Luăm de la Educație și Sănătate”, a mai și recunoscut Nicușor Dan.
Ce nu e clar, totuși: Unde sunt reformele „temeinice”? Unde sunt schimbările? Unde sunt rezultatele?
După șase luni cu Nicușor Dan la Cotroceni, România pare mai obosită, mai confuză și mai singură pe scena internațională decât a fost vreodată.
