Sorin Grindeanu nu a fost bun. A fost dat jos după șase luni. Motivele invocate de partid, cele adevărate, nu se cunosc. Nu se știe nici dacă au existat în realitate, poate o fi fost o culegere de basme. Apoi, din alte surse s-a aflat că fostul premier ajunsese o vulnerabilitate la siguranța națională. PSD n-a știut, a descoperit asta citind presa. Și tot din presă social democrații or fi aflat că Grindeanu va pleca din funcția de premier numai după ce va râde de ei. Nu poate contesta nimeni acest lucru, a fost nevoie de o moțiune de cenzură împotriva propriului guvern pentru a scăpa de el. A fost cel mai mic guvern din istoria României. Era compus din el și Ponta. Nu cred că PSD și-a dat seama ce i se întâmplă.
A urmat Mihai Tudose. Nici el nu a stat mai mult de șase luni. A părăsit Palatul Victoria cu mai multă decență decât Grindeanu. Abia după ce nu a mai fost premier, liderul PSD de atunci a făcut cunoscut că i-a fost impus în funcție de serviciile secrete. La fel ca în cazul anterior, social democrații n-au știut ce li se întâmplă. După un timp, Tudose și Grindeanu au fost readuși la vatră. Erau buni, erau minunați, erau perfecți pentru partidul care, la un moment dat, nu i-a mai vrut. Nici de data aceasta nu mi se pare că PSD a înțeles ce i se întâmplă.
50 la sută corect
Numirea Vioricăi Dăncilă la Palatul Victoria și trecerea ei prin politică nu are rost să le mai comentez. Încă de când Dragnea i-a încredințat guvernul mi-am exprimat părerea. Pentru mine, nu depășea nivelul unei chanteuze la Hanul Dropia, de pe vechiul drum al Constanței. Niște doamne de top din partid, ale căror nume nu am chef să le amintesc, s-au bucurat zgomotos de întronarea Vioricăi Dăncilă.
Ar fi vrut să lase impresia că știau ca va ajunge premier. S-au bucurat în exces, ostentativ chiar, și când Dăncilă a vrut să fie aleasă președinte PSD. Toropit de plăcerea puterii, partidul n-a știut și nici nu a înțeles ce i se întâmplă. La Congres, Viorica Dăncilă a fost aleasă președinte. Nici nu se putea altfel, pentru că își făcuse socoteala să participe la alegerile prezidențiale și să și câștige. În proporție de 50 la sută, calculul a fost corect. S-a ales cu participarea, nu și cu funcția de președinte al României. Nici atunci PSD n-a știut ce i se întâmplă?
Cu fundul în două luntri
La un an și jumătate de la eșecul alegerilor prezidențiale, saga Viorică Dăncilă încă nu este încheiată. Liderul PSD ține viu subiectul și încă mai vorbește despre greșelile făcute de aceasta. Greșeli din care partidul a fost extras cu grație, de parcă nici nu ar fi fost cu ceva amestecat în toate cele petrecute. În opinia lui, cele mai mari greșeli s-au produs din cauza faptului că Dăncilă nu se mai consulta cu nimeni din interior, ajungând astfel să ia decizii greșite. Iar după prezidențiale, spune el, PSD era la un pas de disoluție. Cum așa? Din senin? N-a simțit niciodată că o ia la vale? Nu știa ce i se poate întâmpla sau credința că nu poate păți nimic i-a blegit simțurile? Iar Iohannis, precizează președintele partidului, și-ar fi continuat planurile de distrugere a PSD dacă nu s-ar fi luat măsuri. Măsuri? Care? Nici susținătorii și nici partidul nu cred că au cunoștință de ele. Faptul că PSD s-a descurcat rezonabil la alegerile locale și la cele parlamentare nu înseamnă că ar fi rezultatul măsurilor invocate de Ciolacu.
Este, mai degrabă, profitul rezidual al unei faime de care s-a bucurat, cândva, PSD. Moțiunile pe care social democrații le-au depus sau le vor depune nu pot fi catalogate drept măsuri. Nu se rezolvă nimic cu ele. Sunt doar componente ale exercițiului democratic. Cât privește distrugerea partidului, liderul PSD ar trebui să se decidă. A început în momentul în care Viorica Dăncilă a avut întrevederea privată cu Iohannis, de la care a ieșit cu ideea că trebuie să participe la prezidențiale, sau când partidul a dat votul de susținere pentru Orban, după ce, cu foarte puțin înainte, îl trimisese acasă prin moțiune de cenzură?
