Netanyahu joacă ruleta rusească

Războiul declanșat în Gaza aduce doar câteva câștiguri strategice pentru Israel, dar și acelea în scădere. În fața unor imense amenințări interne și a unei tot mai mari presiuni externe, un Benjamin Netanyahu asediat poate alege escaladarea conflictului prin atacarea Libanului pentru a-și prelungi supraviețuirea politică.

Forțat de opinia publică să încheie un armistițiu în Fâșia Gaza (oamenii de rând cer schimburi de prizonieri și revenirea celor dragi acasă), liderul de la Tel Aviv se confruntă acum cu cea mai grea provocare de când a lansat ofensiva împotriva Hamas.

Obiective comune cu SUA

În ultima vreme, pe fondul unei tot mai mari constrângeri internaționale, a crescut frecvența amenințărilor lansate de „Bibi” atât pentru Hamas, în Gaza, cât și pentru Hezbollah, în Liban.

Chiar dacă obiectivele lui și ale Washingtonului se aliniază în ceea ce privește purtarea unui război împotriva rezistenței palestiniene și, prin extensie, asupra întregii Fâșii Gaza, politicile lor diferă când vine vorba de strategia și durata conflictului. Confruntate cu amenințări proprii și atacuri lansate de grupări mai mult sau mai puțin izolate din Orientul Mijlociu, Statele Unite preferă să folosească o abordare militară „originală”, fără nicio implicare extinsă pe teren – lovituri de la distanță, ținte precise și sigure.

Tocmai de aceea, în ultima vreme, Administrația Biden a adoptat o abordare cât de cât categorică față de acțiunile Israelului în nordul Fâșiei Gaza, cerând o coordonare comună  în privința războiului terestru. Secretarul de stat Antony Blinken a transmis clar că „pierderea masivă de vieți civile și deplasarea de scara pe care am văzut-o în nordul Gaza nu ar trebui să se repete în sud”. John Kirby, purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, l-a completat: „Administrația Biden nu sprijină operațiunile din sud decât dacă sau până când israelienii pot arăta că au reprezentat toți oamenii strămutați intern din Gaza”.

Prelungirea războiului pentru câștig personal

Cu toate acestea, vedem că Benjamin Netanyahu are o agendă diferită, proprie. El încearcă să prelungească conflictul pentru câștiguri personale, mai degrabă decât pentru succes politic. Continuarea războiului înseamnă că va rămâne în funcție mai mult timp, astfel putând să încheie acorduri interne și externe care să-i asigure supraviețuirea post-conflict.

Deocamdată, „King Bibi”, cum îl alintă presa apropiată, se confruntă cu presiuni crescânde atât din partea aliaților Israelului, cât și a adversarilor. Apelurile internaționale pentru încheierea războiului se intensifică, iar mass-media mainstream, fiind din ce în ce mai constrânsă de publicul de pe social media, începe să evidențieze crimele de război israeliene din Fâșia Gaza. În plan intern, Netanyahu are parte zilnic de critici, nu puțini fiind cei care îi cer demisia.

Sau, de ce nu, înlăturarea sa de la putere printre lovitură dată chiar din interiorul propriului partid, Likud. Opoziția din Knesset se declară gata să formeze un alt guvern de unitate națională, care ar putea relua și, eventual, dezvolta „Acordurile Abraham”, inițiativa lansată de vechea Administrație Trump care urmărește „împăcarea istorică” între israelieni și arabi.

Cine îl poate înlocui pe Netanyahu

Așadar, vedem că pentru Netanyahu prioritatea nu este războiul din Fâșia Gaza și obiectivele sale, ci mai degrabă găsirea unei soluții pentru salvarea sa, pe fondul temerilor legate de o lovitură de stat în Israel. În marile cancelarii din Occident se vorbește despre intenția Likud de a trece Cabinetul Netanyahu printr-un vot de neîncredere în Knesset.

Ulterior, un al membru de vază al partidului ar urma să fie desemnat pentru a forma Guvernul.

Numele aflat pe buzele tuturor este cel al actualului președinte al Comitetului pentru Afaceri Externe și Securitate al Knessetului, Yuli Edelstein.

„Sunt singurul capabil să împiedice formarea unui stat Palestina în Gaza și Cisiordania după acest război”, a tunat Netanyahu la o reuniune a șefilor Likud. Cu alte cuvinte, strategia de supraviețuire politică a lui Netanyahu se concentrează pe a se prezenta drept unicul apărător al intereselor Israelului în fața comunității internaționale, care a votat în cadrul ONU pentru o soluție cu două state.

Însă, ce remarcă specialiștii din intelligence-ul militar este ușurința cu care Netanyahu și șefii IDF ignoră experiențele devastatoare din trecut ale Israelului într-un conflict cu Libanul. Dar, dacă asta e singura ta „evadare” dintr-o celulă de închisoare („Bibi” este anchetat la Tel Aviv într-un dosar cu „greutate”), de ce să nu joci ruleta rusească cu Libanul?

Pe de altă parte, se aude că dinspre Casa Albă au fost transmise Hezbollahului, prin diferiți intermediari, mai multe mesaje nuanțate, cerând reținere. Se așteaptă doar căderea lui Benjamin Netanyahu, fiind o chestiune de când, nu dacă.