Conștient că o înfrângere a Hamas este puțin probabilă, prim-ministrul Israelului pare hotărât să prelungească războiul din Fâșia Gaza dintr-un singur motiv – pentru a câștiga timp. Da, Benjamin Netanyahu își joacă viitorul politic în meciul IDF – Hamas, dar e posibil să fie chiar mai mult de atât și aici vorbim despre propria-i libertate! Nu sunt deloc vorbe mari, căci în marile cancelarii se spune că „Bibi” ar fi cu un picior în …celulă și cu altul apasă la podea pedala războiului împotriva Palestinei.
În Orientul Mijlociu, diplomații străini primesc tot felul de note informative, iar cele mai multe arată că, indiferent de cum se încheie ofensiva israeliană din Fâșia Gaza, rezultatul incontestabil e unul singur – decesul carierei politice a premierului Netanyahu.
Imaginea lui Ehud Olmert încătușat îl bântuie
Dincolo de repercusiunile imediate ale operațiunii „Furtuna Al-Aqsa”, declanșate de Hamas la 7 octombrie, problemele lui Netanyahu au rădăcini adânci și sunt împletite cu eforturile sale neobosite de a evita acuzațiile de corupție și posibila condamnare la închisoare. Tocmai fiorul rece al camerei de detenție l-a împins să formeze cel mai extremist cabinet din istoria Israelului, pregătind (indirect) scena pentru o confruntare feroce cu rezistența palestiniană.
Instituția militară și de securitate a statului Israel, deși se credea că a fost surprinsă de amploarea evenimentelor din 7 octombrie, a simțit volatilitatea iminentă în Gaza asediată, Cisiordania ocupată și restul teritoriilor anexate prin forță. Acțiunile unor miniștri extremiști, precum șeful de la Finanțe, Bezalel Somotrich, sau cel al Securității naționale, Itamar Ben-Gvir, pe care Netanyahu i-a protejat doar ca să mențină unitatea fragilului său Guvern de coaliție, au contribuit, fără îndoială, la criza care se dezvoltă în prezent.
Iar în mijlocul acestui măcel din Fâșia Gaza la care asistăm de câteva săptămâni, criza politică internă din Knesset se infiltrează în Cabinetul Netanyahu. Divergențele dintre premier și oficialii militari care conduc IDF (Armata Israelului), plus refuzul categoric al prim-ministrului de a urmări un armistițiu umanitar, sugerează o criză profundă în chiar existența politică a lui „Bibi” Netanyahu.
Disperarea lui de a se agăța de imunitatea politică și de a evita închisoarea, astfel, îl fac dornic să prelungească războiul din Fâșia Gaza. În felul acesta, el este convins că va câștiga timp pentru a ajunge la o soluție în problema sa (speră să treacă sub protecția SUA), spre a evita evita o soartă similară cu a fostului premier Ehud Olmert (condamnat cu executare și umilit public).
Ce urmărește Israelul
Pe de altă parte, Netanyahu folosește acest obiectiv de război (eliminarea Hamas) ca acoperire pentru alte ținte strategice pe care le urmărește: controlul asupra gazelor din Fâșia Gaza, strămutarea palestinienilor în Peninsula Sinai și Iordania și, de ce nu, eliminarea dușmanilor interni.
Iată că, bazându-se pe Unchiul Sam și, în același timp, profitând de frica lumii arabe de a acționa, „Bibi” Netanyahu s-a angajat într-un joc cu mize mari.
Ocuparea coastei palestiniene, bogată în resurse de gaze, dar fiind și o locație strategică pe hartă, reprezintă un premiu suplimentar pentru Netanyahu, a cărui poziție politică este din ce în ce mai fragilă. Dincolo de câștigurile imediate, reînvierea vechiului proiect israelian – Canalul Ben Gurion, din nordul Fâșiei Gaza până la Eilat – ar putea remodela dinamica geopolitică și geoeconomică a întregii regiuni, prin ocolirea Canalului Suez, din Egipt.
Așadar, întreaga moștenire a premierului Benjamin Netanyahu atârnă acum în balanță. Nu trebuie ignorat faptul că în interiorul Likud se vorbește despre faptul că viabilitatea partidului aflat acum la putere depinde din ce în ce mai mult de înlăturarea liderului său, Netanyahu.
La Washington se face un joc de așteptare, urmează alegerile prezidențiale și democrații (aflați la putere) sunt nevoiți să reziste în fața „amenințărilor” lansate de republicani. Pe măsură ce incursiunea Israelului în Fâșia Gaza se transformă într-un genocid, crește nemulțumirea internă în America privitor la ajutorul militar și financiar oferit Tel Avivului (despre Ucraina nici nu mai pomenin, deja Zelenski a fost anunțat, oficial, de Casa Albă că nu mai sunt bani și arme pentru el).
Salvarea Administrației Biden este să pună în aplicare soluția ONU, cu două state (Israel și Palestina), iar asta îi dă frisoane lui „Bibi”, care înțelege că America îl poate sacrifica oricând ca să-și facă jocurile în regiune.
În mod semnificativ, consecințele potențiale ale unui eșec sunt mari și niciun proiect geopolitic nu pare să-l poată salva pe Netanyahu. Vestea că procesul său pentru corupţie s-a reluat luni, 4 decembrie, la Ierusalim, a căzut ca un fulger.