Nimic din ceea ce se întâmplă nu ne arată că am găsit calea prin care să ieșim din mlaștina ce ne înconjoară. Nu înaintăm, nu avem cum. Mai mult stăm pe loc și ne scufundăm, având impresia că am făcut un pas înainte. Guvernarea se scaldă în mediocritate și în decizii pe lângă subiect. Comunicarea este zero, iar când apar, miniștrii cuvântează despre vorbe. Ca într-un blestem, ne confruntăm cu ziua și nenorocirea. Mor oamenii în spitale, din alte cauze decât bolile, dar nu răspunde nimeni. Fiecare pasează altuia răspunderea, ba lăsând să se înțeleagă că un aparat a fost de vină dintr-o cauză neprevăzută, ba morții sunt culpabili. Unde ajungem? Niciunde.
Ultimul necaz s-a produs ieri, la Spitalul Victor Babeș. Trei oameni au murit sufocați. Nu de boală, ci din cauza unei defecțiuni care a oprit curentul electric și a oprit circuitele de oxigen la spitalul mobil instalat în curte. Nimeni nu a făcut apel la Serviciul de urgență 112. În schimb, s-a sunat la Raed Arafat și la ministrul Vlad Voiculescu, ca și cum aceștia ar fi deținut vreo rețetă magică pentru a învia morții.
S-a rezolvat!
Seara, țara aștepta ca premierul să iasă la declarații și să ceară demisia celor doi. Sau, mai simplu, să anunțe că îi demite. La ora 23, când a apărut, Florin Cîțu a vorbit despre cu totul altceva. Niciun cuvânt despre înlăturarea acestora din guvernul pe care îl conduce. De câți morți ar fi fost nevoie ca premierul să realizeze că Arafat și Voiculescu sunt un real pericol pentru cetățenii vii ai României?
Apoi, într-o totală bătaie de joc, l-a scos la declarații pe Raed Arafat, care a început să povestească, pe îndelete, cum funcționează aparatura, ce se întâmplă dacă se oprește energia electrică, care e treaba cu circuitele și altele. A, să nu uit, au prezentat și condoleanțe familiilor. Deci, s-a rezolvat. În România, ca peste tot în lume, mor oameni în fiecare zi. În fond, cei trei făceau parte dintre aceștia. Ce simplu s-a lămurit evenimentul.
Interesele, mai presus decât sănătatea
Firesc ar fi fost ca în aceeași noapte premierul să convoace o ședință de urgență a coaliției pe care o conduce. Trecuseră doar trei zile de la ultimul eveniment, petrecut la Spitalul Foișor, când pacienții, unii operați doar de o zi, au fost scoși de la ATI sau din saloane și evacuați. Dezbaterile din PNL, de a doua zi, au fost doar o gălăgie de fond. Rareș Bogdan promitea că îi va scoate la raport pe Arafat și Nicușor Dan, că nu mai merge așa și cineva va trebui să dea socoteală. Ben Oni Ardelean cerea demisia lui Vlad Voiculescu.
Nu s-a mai întâmplat nici una, nici alta. Pe măsură ce treceau orele, tonul a devenit mai scăzut și scandalul a fost îngropat. De cealaltă parte, Dan Barna, liderul USR, dădea asigurări că Voiculescu nu va fi demis și că guvernul va funcționa în continuare, cu el în fruntea Sănătății. În caz contrar, USR se va retrage de la guvernare. Până și Cîțu, atât de vehement cu o zi înainte, a lăsat-o domol. Soluția găsită de guvern a fost simplă. Doar n-o să rupem coaliția pentru niște bătrâni chinuiți de dureri și abandonați în stradă.
Împotriva propriului popor
În mod neașteptat, a doua zi după evenimentul de la Spitalul Victor Babeș, Kelemen Hunor se implică. Nu a cerut însă demisia lui Voiculescu, ci menținerea lui, accentuând că e capabil să gestioneze situația din Sănătate. Nu există locuri în spitale, dar ministrul e bun. Nu mai sunt paturi libere la ATI, dar Vlad Voiculescu gestionează bine situația. Suntem pe locul 10 în lume în privința deceselor Covid, însă ministrul e bun în continuare. „Suntem oameni responsabili şi suntem convinşi că vom putea trece cu atenţie, cu solidaritate şi cu responsabilitate peste acest moment”, a precizat Hunor.
Numai că momentul durează de patru luni și nu se văd soluții pentru a-l depăși. Este doar o orbecăială și o îndârjire de a trag cu dinții de putere și de a nu pierde avantajele ei. Începând cu cele 80 de miliarde de euro pe care Iohannis a promis că-i aduce în țară și terminând cu menținerea lui Voiculescu și Arafat în guvern, totul este fals. Suntem conduși de minciuni și de amatori care se joacă, mizerabil, cu viețile noastre. Drumul pe care mergem nu duce nicăieri, iar coaliția se dovedește a nu mai fi de guvernare. Este o coaliție care luptă împotriva propriului popor.