Tancurile britanice Challenger 2 se plimbă prin zona rurală poloneză. Trupele de elită a forțelor speciale franceze veghează pe litoralul românesc al Mării Negre. Bateriile de rachete americane scanează cerul Slovaciei. Un F-35 norvegian se străduiește să intercepteze o aeronavă rusă neidentificată care apare în largul coastei Finlandei.
Pe măsura desfășurării războiului în Ucraina, aliații NATO de-a lungul flancului estic s-au angajat în mod colectiv în cea mai semnificativă – și rapidă – desfășurare militară din istoria Europei moderne: o stare de alertă și de pregătire care nu este nici pe departe război, dar nici pace.
Astăzi, Europa de Est este mai militarizată decât oricând de la apogeul Războiului Rece. Încă o dată, superputeri înarmate nuclear se înfruntă pe întinderea largă dintre Marea Baltică și Marea Neagră.
Rezultatul: un continent cu mai multe arme și soldați în stare de alertă maximă decât a mai văzut în ultimele decenii. Europa este, fără îndoială, mai puțin sigură astăzi decât în orice moment din 1945 încoace. Se pune întrebarea: consolidarea militară a NATO a făcut Europa mai bine protejată sau pur și simplu a intensificat o situație deja dificilă.
„Factorul de descurajare este foarte important”.
În ultimele zile, Vladimir Putin și-a intensificat retorica cu privire la o posibilă lovitură asupra membrilor NATO – o mișcare care aproape sigur ar declanșa Articolul 5, pactul de apărare reciprocă al alianței și, cel mai probabil, ar precipita un război mondial.
NATO susține că nu are de ales decât să-și extindă prezența în Europa de Est. „Este mai sigur? Ei bine, dacă nu o facem nu ne va face mai siguri”, a declarat pentru Financial Times amiralul Rob Bauer, președintele Comitetului militar al NATO, cea mai înaltă autoritate militară a alianței.”A nu fi puternic și credibil este mai periculos decât a fi puternic și credibil”, adaugă el. „Factorul de descurajare este foarte important”.
Patruzeci de mii de soldați din Europa de Est se află sub comanda directă a NATO – de 10 ori mai mulți decât în ziua dinaintea invaziei lui Putin. Opt țări găzduiesc acum grupuri de luptă ale NATO – de două ori mai multe decât înainte. Iar o forță de reacție rapidă, formată din până la 10.000 de soldați, a fost activată în numele apărării colective pentru prima dată în istoria alianței.
Pe lângă forțele terestre – 300.000, desfășurate de la Marea Baltică până la Marea Neagră – până la 130 de aeronave NATO sunt în alertă maximă, iar aproximativ 150 de nave de război patrulează pe mări.
Comandanții NATO justifică consolidarea armatei ca o măsură de siguranță necesară pentru a le consolida capacitatea de a apăra alianța de amploarea războiului rusesc împotriva Ucrainei.
De la reunificarea Germaniei și prăbușirea URSS, 12 țări s-au alăturat NATO. Trei – statele baltice – erau foste republici sovietice. Încă șapte erau membri anteriori ai alianței militare a Pactului de la Varșovia condusă de Moscova.
Flancul estic al NATO este cu 1.100 km mai aproape de Kremlin decât granița cu Germania de Vest în 1989.
Pe de altă parte, districtul militar de vest al Rusiei, care acoperă teritorii care se învecinează cu Finlanda, Țările Baltice, Belarus și Ucraina, plus exclava Kaliningrad, se laudă cu cele mai mari și mai bine echipate forțe armate ale țării.
Peste 300.000 de militari furnizează întregul spectru al războiului, de la divizii de tancuri, forțe speciale și lansatoare de rachete la sol, alături de baze navale și aeriene.Moscova a avertizat că o mișcare a Finlandei sau Suediei de a se alătura NATO ar necesita un răspuns militar și ar pune capăt „statutului non-nuclear al Mării Baltice”.
Ca atare, NATO spune că intensificarea sa în est este departe de a fi încheiată. La summitul alianței de la Madrid din iunie, se așteaptă să semneze planurile de a continua consolidarea flancului.