Războiul Rusiei împotriva Ucrainei constituie baza discuțiilor la Summitul Alianței Nord-Atlantice de la Madrid. Atenția lumii este concentrată nu atât asupra evenimentelor derulate în Europa de Est, cât pe pașii pe care membrii NATO îi vor lua pentru a-și consolida securitatea colectivă. Printre aceștia se numără și aderarea Finlandei și Suediei la puternica organizație militară.
Tocmai din acest punct de vedere summit-ul de la Madrid va fi unul pentru istorie. Alianța întoarce foaia și deschide un nou capitol în existența sa.
Suedia și Finlanda, aderare pentru strategie
În această imagine de ansamblu, aderarea Suediei și Finlandei la NATO, pe care cele două țări o consideră azi un imperativ existențial urgent, ar extinde capacitățile Alianței.
De fapt, despre asta și este vorba – un joc de strategie pe tabla de șah militară; poziționarea celor două state vine mănușă intereselor NATO, care prin această mutare ar da șah Moscovei – după aderarea Suediei și a Finlandei, Rusia s-ar trezi înconjurată și dinspre nord-vest. Un semicerc de baze militare NATO se va deschide în fața Kremlinului, din sud (Turcia) până în nord (Finlanda).
Mulți se tem că poziția negativă a Turciei față de aderarea celor două țări periclitează extinderea NATO, dar adevărul este că președintele Recep Tayyip Erdogan nu a decis categoric să ofere un vot împotrivă, ci joacă o carte mare, își urmează propriul interes în aceste negocieri dure.
Mai mulți bani pentru Apărare, adică pentru industria de armament
Indiferent de cum se va termina reuniunea de la Madrid, ceea ce este clar e că Europa trebuie să dezvolte, în cele din urmă, o politică eficientă de securitate și apărare. Iar asta se poate întâmpla doar printr-o nouă majorare a bugetelor de Apărare ale statelor NATO.
Josep Borrell, reprezentantul UE pentru Afaceri Externe și Politica de securitate, a fost invitat la summit tocmai ca să le explice statelor comunitare (în special celor din Est) de ce trebuie să cheltuiască mai mult și mai eficient pentru securitatea colectivă.
După ani de tergiversări, toți membrii NATO au înțeles că obiectivul de a cheltui cel puțin 2% din PIB pentru apărare este musai să fie îndeplinit. Germania deja a anunțat că suplimentează – vrea să investească până la 100 de miliarde de euro pentru construirea „celei mai puternice armate din Europa”; vorbe grele rostite de politicienii nemți, care încă dau fiori în multe capitale de pe Bătrânul continent.
Între 2009 și 2018, statele membre au cheltuit pentru apărare aproximativ 170 de miliarde de dolari; mult prea puțin, spun specialiștii în domeniu, de fapt niște așa-ziși experți care nu fac altceva decât să apere interesele puternicei industrii de armament. Drept argument, se susține că, în ultimii 20 de ani, cheltuielile de apărare combinate ale UE au crescut cu doar 20%, comparativ cu 66% pentru Statele Unite, aproape 300% pentru Rusia și 600% pentru China.
Cu alte cuvinte, UE are nevoie de arme, multe arme, iar dialogul diplomatic nu este una dintre ele! Prin ofertele de aderare făcute Ucrainei și Moldovei, Uniunea Europeană a trecut un prag, stabilindu-se ca adversar ferm al Rusiei. UE trebuie să se maturizeze și să accepte că supraviețuirea într-un cartier periculos îi impune să-și facă ordine printre priorități.
Războiul din Ucraina va bifurca, din nou, Europa. Estul va fi împărțit de Vest, iar frontiera va fi, probabil, o zonă extrem de periculoasă, securizată militar pentru viitorul previzibil ce ne așteaptă. Ne place sau nu, așa arată realitatea geopolitică în 2022.