În perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial, Franța a construit fortificații uriașe și costisitoare de-a lungul graniței sale cu Germania, care au devenit cunoscute sub numele de Linia Maginot.
Defectele acestei strategii au fost dezvăluite când armata germană a atacat în primăvara anului 1940 folosind blitzkrieg – o tactică care a străpuns Luxemburgul și Belgia, apoi Franța, ocolind apărarea Maginot. Fortificațiile au devenit inutile.
NATO pare aproape să reproducă acum astfel de eșecuri. Războiul din Ucraina a arătat că armele scumpe și sofisticate sunt vulnerabile într-un conflict aflat în mișcare rapidă.
Două aspecte ies în evidență. În primul rând, rachetele de precizie și alte echipamente militare pot fi înfrânte destul de ușor. Rusia le-a bruiat GPS-ul de-a lungul a aproape tot frontul de 1.200 km, ceea ce face ca lansatoarele Himar donate de SUA și proiectilele Excalibur să fie mult mai puțin precise decât ar trebui să fie.
În cadrul strategiei pentru Taiwan, armata americană se teme că China ar putea încerca să scoată din funcțiune sateliții săi sau chiar cei 31 de sateliți de care depinde întregul sistem GPS din lume, făcând astfel inutile multe sisteme de armament occidentale de ultimă generație.
În al doilea rând, tehnologiile comerciale ieftine și ușor de înlocuit s-au dovedit a fi o parte esențială a efortului de război al Kievului. Nevoia este mama inovației, iar ucrainenii au subliniat că una dintre cele mai eficiente arme ale lor este de fapt o dronă comercială cu „vedere la prima persoană” – o dronă folosită în mod normal pentru jocuri și controlată cu ajutorul unor ochelari de realitate virtuală. Dronele modificate pot costa doar câteva sute de dolari, dar pot distruge în mod fiabil ținte scumpe, chiar și ocazional un temut tanc rusesc T-90.
SUA și aliații săi fac până acum puține eforturi pentru a achiziționa tehnologii ieftine. Sunt blocați în parte de lobby-ul exercitat de contractorii tradiționali din domeniul apărării, ceea ce a dus la cheltuieli excesive pentru echipamente a căror construcție durează ani de zile și care devin rapid perimate.
Departamentul american al Apărării – și armatele partenere europene – au, de asemenea, o „problemă de adoptare a inovației”, potrivit unei comisii bipartizane din domeniul apărării care a avertizat asupra pericolelor procesului de achiziție „dureros de lent”.
Atât NATO, cât și Washingtonul au creat mici entități pentru a experimenta tehnologii disruptive, cum ar fi Acceleratorul de inovare în domeniul apărării pentru Atlanticul de Nord și Unitatea de inovare în domeniul apărării a SUA. Potrivit Financial Times, aceste programe sunt adesea mai degrabă aberante, cu finanțare insuficientă, decât pași spre o schimbare mai fundamentală, care să se îndepărteze de achizițiile lente și birocratice.
Războiul din Ucraina are o lecție valoroasă: un conflict între mari puteri – cu Rusia sau China – nu mai este de neconceput.Săptămâna aceasta, la Vilnius, membrii NATO și-au reafirmat angajamentul de a se apăra unii pe alții, de a-și moderniza forțele și de a realiza promisiunea de a cheltui 2 % pentru apărare. Cel mai rău rezultat ar fi să investească aceste fonduri într-o linie Maginot modernă, scumpă și vulnerabilă.